După scandalul de ieri, de la Comisia de Dialog Social în care ar fi trebuit să vină și să prezinte Planul de restructurare a CEO, Dan Plaveti – președinte directorat, deputatul Mihai Weber, liderul PSD Gorj, a avut o reacție pe pagina socială. La ședința Comisiei a participat un singur membru al Directoratului, Ion Bălășoiu, dar care nu a prezentat niciun plan:
Mihai Weber: ”ROMÂNIA nu mai are nevoie de CĂRBUNE???
Așteptările a zeci de mii de gorjeni au fost amăgite, după vizita premierului si a ministrului Energiei.
Cea mai arzătoare întrebare, respectarea Planului de Restructurare al Complexului Energetic Oltenia, a rămas nu doar fără un răspuns, ci cu și mai mari îndoieli.
Se va respecta programul asumat, de închidere a mineritului până în 2026, fără niciun efort de rediscutare a termenelor prevăzute în Plan?!
Cine își asumă distrugerea unui sistem care până acum a funcționat eficient și a dat energie întregii țări?!
Sunt întrebări la care până acum nu am primit niciun răspuns, deși le-am adresat de nenumărate ori, pe cele mai oficiale căi (întrebări și interpelări), responsabililor politicii energetice.
România nu a trimis nicio solicitare Comisiei Europene de rediscutare a termenelor prevăzute în Planul de Restructurare al Complexului Energetic Oltenia! O spun chiar oficialii de la Bruxelles!
Mai nou ni se transmite că, de fapt, nici ceea ce știam despre acest program nu concordă cu realitatea, iar forma agreată de ei este ținută la secret.
Le solicit reprezentanților Complexului Oltenia și ai ministerului Energiei să publice urgent Planul de Restructurare al companiei producătoare de energie pe bază de cărbune, astfel încât gorjenii să cunoască realitatea și să știe ce va urma!!!”.
Ăsta vorbește de parcă la guvernare s-ar afla AUR sau USR și nu adunătură psd isto -pnl istă. El clănțăne că sa mai acoperă dezastrul pe care îl lasă după ei in Gorj. Au știut și știu tot ce se va întâmpla cu CEO in viitor. Deja și-au împărțit prada . O dată cu dispariția CEO , vor dispărea și ei din Gorj spre vilele și moșiile făcute ca loc de refugiu, pentru că știu că vor fi alungați de oameni cu pietre.