Ce-i azi promisiune, mâine e răzgândeală. Aşa ne-a obişnuit Zeus, de ani de zile. Iar de ieri şi celălalt semnatar al pactului de compromis pare a-i călca pe urme. Problemele există şi sunt multe. De ce? E greu de spus, dar din nefericire suntem sub vremi. Un amic de-al meu, profesorul şi înţeleptul scriitor Ştefan Stăiculescu, este mare admirator al celui care se crede Zeus. Care, cică, ar fi făcut şi niscaiva fapte bune. De care eu n-am ştiinţă. Întâmplător sau nu, mi-a dat pilda cu decapitarea unui mare savant francez. Lavoisier, parcă. Şi ce-i cu asta? Doar nu suntem, noi românii, în vremuri de revoluţie!
Totuşi, nu-i bine să le punem pe toate la suflet. Mai totdeauna se vehiculează chestia cu legalitatea. Exact aceea care ne lipseşte nu de 23 de ani, ci de secole. Cine-ar putea garanta că premierul Victor Ponta nu are dreptate atunci când încearcă să scape de Daniel Morar? Iar atunci când se exprimă, franc, cum că în 2014 nu el are alegeri, ci Crin Antonescu iarăşi are dreptate. Asta-i cert. Oricum, mişcările ticluite de premier – cele cu propunerile de ieri – sunt cu posibilă reuşită într-un termen extrem de lung. Aşa explică, invocând tot o legalitate, Curtea Constituţională a României. Între timp, s-ar putea ca România să mai fie trasă de mânecă de Comisia Europeană pe aceeaşi problemă. A respectării legalităţii în desemnarea capilor autorităţilor procurorilor din Ministerul Public – dacă acesta, cumva, mai fiinţează. N-a fost nici lovitură de teatru, în schimbarea opticii primului ministru – de la o zi la alta -, şi nici motiv de zâzanie în USL. Că s-a supărat un Ludovic Orban? Şi ce-i cu asta. Că doar nu-i prima dată când face opinie separată. Chiar în propriul partid.
De-ar fi să revenim la cine are an electoral în 2014, ei bine, disocierea lui Crin Antonescu de poziţia copreşedintelui USL Victor Ponta este şi va fi tot în favoarea verticalului şi neschimbatului inamic al lui Zeus. Chiar şi când poate că doar ni se pare că greşeşte, primul ministru o face în beneficiul viitorului candidat la alegerile prezidenţiale din anul care vine. Un vechi proverb arab ce aducea a judecată solomonică glăsuia că până la anul ori moare măgarul ori pierde samarul. Cam aşa ar putea să se petreacă lucrurile şi cu propunerile de ieri pentru şefiile DNA, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi DIICOT făcute de premier. În plus, nu merită ca unul pripit precum liberalul Ludovic Orban să se inflameze fără rost. Între propunerile de ieri şi avizele consultative ale CSM, urmate în cazul că se va ajunge acolo de învestirea acelor nume de către Zeus va mai curge multă apă pe Dâmboviţa. Başca faptul că, fără a şti prea bine ce prevăd legile, viitorul ministru al Justiţiei, eventual un liberal sau un tehnocrat – cum fusese Mona Pivniceru, pe care eu însumi o regret – să purceadă la retragerea propunerilor şi să facă altele. Puţintică răbdare, Coane Fănică! Cum ar fi spus Caragiale, contemporanul nostru. În lumea căruia încă trăim.
Ion Predoşanu
