Cu o zi înainte de a se sfârşii, năbădăiosul an 2009, locuitorii din com. Săcelu cu deosebire cei din satele Hăieşti şi Mogoşani, au condus pe ultimul drum, pe dascălul multora dintre ei-Virgil Aringhie-la doar 64 ani.
Pe Virgil Aringhie l-am cunoscut când a venit în clasa I, pe când eu eram directorul gimnaziului din Săcelu. Fiul învăţătorilor Maria şi Ion Aringhie, Virgil a fost crescut aşa cum îi stă bine unui copil de dascăl. Pe parcursul claselor primare şi gimnaziale Virgil Aringhie nu a intrat în conflict cu niciun coleg şi nu a supărat cu nimic pe dascălii săi. A fost model de comportament şi aşa a rămas în anii de liceu, petrecuţi la Novaci. Părinţii lui Virgil au fost învăţători în satul Maghereşti. Ca director de centru am primit sarcina să mă ocup şi de şcolile cu clasele I-IV din comună. Ducându-mă la Sc. Maghereşti, am rămas surprins găsind clasele fără elevi şi învăţători. Erau toţi în grădina şcolii, în plantaţia de pomi. Era în perioada plantării pomilor şi învăţătorii dădeau fiecărui elev un pot altoit, pe care să-l sădească în grădina casei. O acţiune educativă de toată lauda. Virgil a avut ce învăţa de la părinţii săi. Şi a învăţat. Virgil s-a calificat ca învăţător. A fost repartizat la şcoala Rudari din com. Albeni. Deoarece elevii rudarilor nu aveau deprinderea de a veni la şcoală, Virgil se ducea la bordeiele lor, reunea vecinii şi făcea lecţiile cu ei, în bordei. Până la urmă reuşit să-i aducă la şcoală şi a realizat o frecvenţă mai bună decât a celor din comună. Între timp, eu ajunsesem director la liceul de la centrul raional şi inspectorii îmi istoriseau despre modul conştiincios în care lucra Virgil. Eram mândru de el. Cea mai mare parte din timp a lucrat la şcoala Hăieşti de unde a ieşit la pensie. S-a căsătorit cu educatoarea Marioara Cambrea. Au avut două fete. A trebuit să îndure marea durere, una din fiice fiind accidentată mortal pe când era la cules de porumb, aşa cum erau ordinele în vremea lui Ceauşescu. Cealaltă fiică s-a realizat şi s-a stabilit, cu familia ei, în Timişoara. La pensie, m-am retras în satul Hăieşti. Am avut marea satisfacţie să aud, de la părinţi şi de la copii, cum lucra Virgil la şcoală. A iubit copiii, iar copiii l-au iubit şi respectat. S-a bucurat de stimă din partea cetăţenilor. Elevii pregătiţi de Virgil Aringhie au avut rezultate foarte bune la ciclul gimnazial. Pe elevii cu probleme îi vizita la domiciliu, ocazie cu care se interesa de condiţiile lor de studiu şi sfătuia părinţii cum să-i ajute. Atunci când s-a zvonit că Virgil Aringhie va fi mutat la altă şcoală, părinţii copiilor s-au dus, în grup, la autorităţi şi au cerut ca să lase pe loc, învăţătorul, care le-a pus şi lor condeiul în mână. Virgil Aringhie a fost şi un bun gospodar-model pentru consăteni. Mulţi locuitori se aprovizionau cu lapte de la gospodăria sa, deoarece vaca lui era ţinută în condiţi igienice ireproşabile. Mulsul se făcea după o temeinică igienizare a ugerului vacii. Vara, Virgil cosea la întrecere cu soţia sa Marioara. Animalele lui primeau tratamentele prevăzute de prescripţiile medicale. Virgil Aringhie a fost model de gospodar, de comportament, de muncă cinstită. După pensionare, o boală ciudată a pus stăpânire pe organismul său şi nici un tratament nu a fost eficient.
Şi astfel, unul din cei mai buni dascăli de pe valea Blahniţei a trecut în veşnicie, plâns de cei dragi, de cei cărora le-a pus condeiul în mână şi regretat de toţi cei care l-au cunoscut.
Emanoil Cinteză
