Viitorul la timpul prezent, Cristian Păuna şi pasiunea sa pentru tehnică: “Îmi doresc să fiu mândru de realizările mele!”

505

Printre tinerii de excepție din Gorj se numără şi Cristian Păuna. Elev în clasa a XII-a, acesta a fost delegatul principal al unui grup de elevi şi profesori de la Colegiul Naţional „Ecaterina Teodoroiu” din Târgu-Jiu în Parlamentul European, la Strasbourg. Pasionat de tehnică, tânărul lucrează în prezent la un proiect ambiţios: realizarea unui motor cu 8 cilindri, în bloc de aluminiu, antrenat de solenoizi ce acţionează în stagii pentru fiecare cilindru.

Reporter: Pentru început te rugăm să ne vorbeşti despre cum a luat naştere pasiunea ta pentru tehnică!
Cristian Păuna: Încă din clasa a IV-a, fiind elev la şcoala Gimnazială „Sf. Nicolae” din Târgu-Jiu, îmi plăcea să realizez diorame, sau machete, aşa cum sunt ele mai bine cunoscute, fie că era vorba de confecţionarea din hârtie, carton sau orice alt material, a unei clădire, sau unui mic cartier de locuinţe. Treptat am realizat că sunt atras de domeniul tehnic, dezvoltând astfel un fel de hobby. Am început să dezasamblez diferite mecanisme, să ştiu cum funcţionează şi să formez altele noi din piesele lor.

Reporter: Ce fel de proiecte ai realizat în perioada cât ai fost elev al şcolii Gimnaziale „Sf. Nicolae” din Târgu-Jiu?
C.P.: Cu o bază materială deloc de invidiat am reuşit să realizez câteva proiecte apreciate de colegi şi profesori. Am început cu macheta unui motor cu reacţie, iar ideea s-a născut într-o seară. După ce am proiectat întregul ansamblu în minte, am lucrat până noaptea târziu şi spre dimineaţă, am folosit bucăţele de sârmă, un pistol de silicon, crăpat, carton şi un cutter, în încercarea de a realiza „conturul” motorului. La final, cartonul, plasticul, bucăţelele de sârmă, lipiciul şi preocuparea mea au condus la realizarea „primului proiect”. Aprecierile de a doua zi de la şcoală m-au determinat să continui cu alte proiecte, acestea fiind expuse şi astăzi în laboratorul de fizică.

Reporter: Ce s-a întâmplat cu pasiunea ta pentru tehnică, la liceu?
C.P.: După susţinerea examenului de capacitate, am fost repartizat la Colegiul Naţional „Tudor Vladimirescu”. Am continuat să mă afirm prin participarea la olimpiadele de limba engleză şi, de asemenea, în cadrul unor  activităţi multiculturale, care implicau şi prezenţa unor elevi din străinătate, veniţi pentru schimburi de experienţă. Din păcate pentru hobby-ul meu, nu am mai alocat suficient timp, astfel încât nu am reuşit să finalizez decât un singur proiect, în clasa a IX-a. Este vorba despre un tun cu afet, în miniatură,  dar care funcţiona pe un principiu destul de asemănător cu unul real, având  combustie la temperatură mică, pe bază de butan. Aveam în plan să realizez şi un fel de rachetă pe bază de nitraţi, drept oxidanţi, iar combustibilul să fie reprezentat de un element destul de bizar, zahărul, însă am dedicat mai mult timp participării la alte activităţi şcolare. Cu toate acestea, simţeam că locul meu nu era la C.N.T.V. şi am solicitat transferul la Colegiul Naţional „Ecaterina Teodoroiu”. Din clasa a X-a am devenit elev al acestui liceu, implicându-mă activ în diverse activităţi şcolare şi extraşcolare, fără a neglija pasiunea pentru domeniul tehnic.

Reporter: Din discuţiile purtate, ştim că ai participat şi la câteva proiecte europene. Ce ne poţi spune despre acestea?
C.P.: Prima mea participare în cadrul unui proiect şcolar internaţional a avut loc în anul 2010. Încă elev la Şcoala Gimnazială „Sf. Nicolae”, am luat parte alături de alţi elevi la un Proiect Multinaţional Comenius cu parteneri din Franţa, Italia, Spania şi Polonia. Era vorba despre un program pentru întărirea relaţiilor între tineri, pentru înlăturarea sentimentului de  insecuritate la nivelul mental al unui copil. S-a numit „Bridge over troubled waters” („Pod peste ape tulburi”) şi ne-am deplasat cu avionul în Franţa. Am vizitat pentru prima oară Parisul cu celebrul Turn Eiffel şi Muzeul Luvru, apoi ne-am continuat drumul spre Rennes, unde se afla şcoala parteneră.

Reporter: Ce amintiri păstrezi de atunci?
C.P.: Timp de o săptămână a urmat un schimb de experienţe între elevii ţărilor participante şi fiecare a fost repartizat pe ateliere de lucru. Ţin minte că am fost purtător de cuvânt al delegaţiei noastre şi am fost apreciat de către directorul lor, Fredderick. Am fost singurul care a văzut toate laboratoarele şi atelierele şcolii franceze.
M-a impresionat în mod deosebit atelierul pentru repararea motoarelor, acolo unde am făcut cunoştinţă cu un profesor francez care încerca alături de elevii săi să realizeze o bicicletă cu motor. Francezii au fost foarte surprinşi când am luat în mână micuţul motor, am desfăcut chiuloasa şi am început să descriu întregul ansamblu şi funcţionarea dispozitivului. Ceilalţi colegi au participat la ateliere de bucătărie, dans folcloric, obiceiuri şi tradiţii.

Reporter: Ai reprezentat delegaţia formată din elevi şi cadre didactice de la Colegiul Naţional „Ecaterina Teodoroiu”, în plenul Parlamentului European la Strasbourg, în urmă cu puţin timp. Ce a însemnat pentru tine această experienţă ?
C.P.: Nimic nu se compară cu experienţa trăită pe viu, de la conceperea şi implementarea proiectului, în cadrul Proiectului Euroscola, la emoţia aşteptării rezultatelor şi bucuria reuşitei. S-au adăugat trăirile intense avute în mijlocul unei mulţimi de tineri entuziaşti reuniţi din toate colţurile Europei în somptuoasa încăpere albastră a Parlamentului European de la Strasbourg.
Am fost reprezentantul liceului şi, de asemenea, delegatul principal al echipei formate din 24 de elevi şi cadre didactice. Au participat la reuniunea de la Strasbourg peste 400 de tineri din majoritatea ţărilor Uniunii Europene. A fost o experienţă pozitivă, iar momentul în care am vorbit de la tribuna Parlamentului European, tuturor celor prezenţi, inclusiv câtorva zeci de europarlamentari, şi am prezentat în timpul alocat delegaţiei noastre ţara, liceul, eroii şi ceea ce suntem noi românii astăzi, cu adevăratele valori şi modele, înseamnă pentru mine o împlinire aparte.

Reporter: La ce proiect lucrezi acum?
C.P.: După o mică perioadă de căutări, proiectul european la care am participat, mi-a readus pofta de muncă şi, la scurt timp de la venirea în ţară, am vrut sa îmi redeschid orizonturile legate de hobby-ul pentru tehnică. Din dorinţa de a promova şi altfel imaginea liceului, cât şi micile mele inginerii,  mi-am propus să realizez un proiect foarte ambiţios. Acela de a construi un motor cu 8 cilindri, în bloc de aluminiu, proiectat şi desenat tehnic împreună cu un foarte bun prieten, Bogdan Negoiţă, cu piese fabricate şi asamblate la U.M. Rovinari.

Reporter: Ce ne poţi spune despre acest proiect îndrăzneţ şi cine te susţine?
C.P.: Ansamblele principale, arborele cotit, bielele, blocul motor, pistoanele şi suporturile pentru bobine sunt realizate la strung CNC programabil. Cei 8 cilindri sunt dispuşi în V de 60 de grade, iar motorul nu va fi pe combustie, fiind antrenat de câte 16 solenoizi dispuşi în perechi de câte 2, acţionând în stagii pentru fiecare cilindru, totul urmând a fi orchestrat de câte un sincronizator şi distribuitor mecanic. Mult mai eficient ar fi distribuitor digital, însă acesta nu are nicio atracţie vizuală.
Va fi un motor stativ, momentan din cauza pregătirii pentru susţinerea examenului de Bacalaureat, nu voi putea aloca suficient timp pentru realizarea şi montarea unui tren de transmisie şi ataşarea acestuia pe un vehicul în miniatură. Îmi sunt alături familia şi  prietenii, Bogdan Negoiţă şi prof. Andrei Popete-Pătraşcu. Am întreaga susţinere a tatălui meu în tot ceea ce realizez. Este fericit că încerc întotdeauna să îl fac bucuros prin ceea ce sunt şi cea ce fac. Îmi doresc să fie mândru de realizările mele. Intenţionez ca după terminarea liceului să urmez Facultatea de Construcţii de la Timişoara, profilul de Instalaţii. Aceasta mi-ar permite să îmi continui pasiunea pentru domeniul tehnic.
A consemnat Minodora SUCEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here