Avem o experienţă tristă şi angoasantă cu indivizi urcaţi peste noapte în vârful piramidei sociale: miniştri, preşedinţi şi alţi gogomani obedienţi, mincinoşi, parşivi şi farsori. Ne-au năpădit lichelele, mitocanii şi sperţarii, corupţii şi derbedeii. Javrele s-au încoronat personalităţi.
Ne joacă în picioare nişte retardaţi, ignoranţi şi agramaţi
Jigodiile se dau drept apărători ai Constituţiei impardonabil terfelind-o. Ne conduc calpuzanii ce nu respectă legea şi hotărârile judecătoreşti. Ne joacă în picioare nişte retardaţi, impostori, rudimentari, ignoranţi şi agramaţi. Bine ar fi dacă l-am citi, reciti şi medita asupra vorbelor lui D. Bolintineanu: Dacă mâna ta slabă sceptrul ţi-o apasă/altuia mai harnic locul tău îl lasă/Căci mai bine este supus lăudat,/Decât cu ruşine Domn şi atârnat. Istoria politică de după deranjul din anul 1989 aduce în prim plan o formidabilă viermuială a unor indivizi superficiali şi pernicioşi care-şi doresc să fie preşedinţi de partid, preşedinţi de ţară. De sindicat, miniştri, primari etc. nu mai ţin minte şi nici nu cred că interesează numele tuturor şefilor de partide şi partiduleţe şi nici nu merită zdroaba documentării pentru a spune ceva despre ei, în afara faptului că ambiţiile unor lideri scăpătaţi intelectual, au distrus respectivele partide, de la PUNR şi PNCD, la cele ale căror nume nici nu ni le putem aminti. Este suficient să ne gândim la „istoria recentă”. Zăbovim asupra „Vulpoiului” Valeriu Stoica ca şi asupra lamentabilului Theodor Stolojan, foşti preşedinţi meteoritici ai PNL, care au sfârşit penibil, ca a cincia ori a şasea roată, fără obadă, la căruţa impardonabilului trişor – Zeus – Băse. Un alt tip de exemplu îl reprezintă insidiosul guşter Teodor Meleşcanu, care preşedinte pentru scurtă vreme a obscurei formaţiuni APR, s-a aşezat ca un veritabil fripturist în PNL, PD (actualul PDL) a fost mai brutal, clovnul Băselu îndepărtându-şi din partid orice posibil contracandidat, iar Petre Roman, după o vreme, s-a alăturat şi el PNL, PSD (fostul PDSR) a trecut şi el prin schimbări de lideri, de la Ion Iliescu la Adrian Năstase şi, apoi, la ridicolul Mircea Geoană, fără ca partidul să sufere metamorfoze de substanţă. Abia cu schimbarea puerilului M. Geoană cu Victor Ponta s-a întâmplat – tocmai în PSD – un fenomen unic: excluderea din partid a fostului preşedinte.
Partidele “mari” nu se menţin datorită farmecului unei persoane
Este notoriu că nechibzuitul M. Geoană nu ştie să piardă din cauza megalomaniei care-i obstrucţionează logica şi-i falsifică etica politică. Infantilul Mircea Geoană, din păcate, în primul rând pentru el şi demnitatea lui şi mai puţin pentru PSD, n-a izbutit să înţeleagă un lucru elementar: nu el personal a „strâns” cinci milioane de voturi, ci mecanismele electorale ale PSD, PNL, PC, precum şi nemulţumirile faţă de circarul Băsescu, Bulă-Boc şi PDL. N-a înţeles, amărâtul de el nici un alt lucru elementar: partidele „mari” nu se menţin datorită farmecului unei persoane, ci datorită programelor de guvernare. Adaug că, oricât de important şi de iscusit ar fi el, un lider de partid trebuie să aibă mandatul conducerii partidului pentru a iniţia anumite acţiuni. În privinţa postului său de preşedinte al senatului, aici lucrurile sunt şi mai clare: postul nu l-a obţinut nici prin votul alegătorilor (ci al colegilor din grupul parlamentar), nici prin vreun concurs: postul i l-a oferit partidul său. (Mie mi s-a părut mai relevant votul unanim al senatorilor PSD de a-l revoca din fruntea Senatului decât voturile şefilor de filiale de partid din teritoriu). Infantilul său apel la Curtea Constituţională este, fără îndoială, absolut ridicol: un om a cărui minte n-ar fi înceţoşată de megalomania şi nechibzuinţa de care am vorbit s-ar fi retras cuminte şi spăşit în planul doi, imediat după ce a pierdut, el personal, nu coaliţia de partid care l-au susţinut în campania pentru funcţia de preşedinte al României.
Jalnică ambiţie: Geonă să devină al doilea om în stat
În lumina ascensiunii lui M. Geoană se clarifică şi conjunctura în care PSD a acceptat să intre la guvernare alături de PDL, pentru un scurt crâmpei de timp: miza era ca neinsprăvitul Geoană să devină „al doilea om în stat”. Jalnică ambiţie! – dacă totul s-a rezumat la atât, pentru el. Imperativul caligrafiat de P. Ispirescu este dezonorat de Geoană: „Onestitatea şi probitatea să fie neseparabile de dânsul. Onestitatea, adevărul, cinstea, probitatea sunt valori pe care nefericitul Geaonă le terfeleşte orbit fiind de orgoliu şi dispreţ. Cu dreptate şi profund Victor Hugo decreta: „Orgoliul se află în noi ca o fortăreaţă a răului”. Am convingerea că rizibilul Mircea Geoană – luând puteri vizionare, revelatoare şi ideologice după se va fi adăpat din izvorul de înţelepciune politică de la pepenarii din Dăbuleni goliţi de bani la Cluj-Napoca de şarlatanul Sorin Apostu – va încerca să-i încropească o formaţiune politică şi apoi, să o vândă vreunui alt partid. Cui? PDL e prea puţin probabil s-o primească, deşi Zeus-Băse nu face fasoane când e vorba de ideologie şi doctrină – voturi să fie şi Băselu pe tron! Poate UNPR? Dacă ne gândim la hemoragia de parlamentari traseişti, mincinoşi, vanitoşi şi trădători ai PSD – inclusiv senatori – care au înjghebat aşa-zisul partid parlamentar (aşa –zis, pentru că nici nu a existat înaintea alegerilor) -, am putea crede că orgoliosul şi vanitosul Geoană ar fi acceptat acolo sus comanda primitivului general G. Oprea. Dar i s-ar acorda, oare, postul de preşedinte al UNPR ori i s-ar putea da înapoi postul de „al doilea om în stat”?! Mira-maş! Cred, mai de grabă, că neisprăvitul Geoană va îngroşa lungul pomelnic a acelor lideri de partid care n-au avut înţelepciunea necesară pentru a pricepe ce înseamnă un partid. Orgoliosul şi vanitosul M. Geoană se vrea preşedinte şi comandant la butoane, doreşte mai mult decât îl duce mintea şi poate mult mai puţin decât aşteaptă poporul. Ar urma să fie schimbată tusea cu junghiul, un tiran cu un nevolnic, un aventurier cu un infantil. Mircea Geoană, stăpânit fiind de orgoliu şi vanitate, nesocoteşte cinstea şi onoarea, răstoarnă virtuţile, alterează modestia. Vanitatea şi orgoliul îi cultivă invidia şi dispreţul, lui Geoană, faţă de omenie şi altruism, recunoştinţă şi elementarele imperative deontologice.
Prof. univ. dr. Grigore Drondoe
