În Duminica a 30-a după Rusalii; Ap. Coloseni 3, 12-16; Ev. Luca 18, 18-27 (Dregătorul bogat – Păzirea poruncilor); glas 8, voscr. 3, la Sfânta Liturghie oficiată în Biserica noastră Ortodoxă, Sfânta Evanghelie aduce înaintea ochilor minţii o pildă din seria celor patru duminici care aduc în atenția noastră pericope evanghelice care zugrăvesc în diferite ipostaze unii oameni bogați puși în situația de a ajuta, de a face milostenie, de a renunța la o parte din ceea ce au primit de la Dumnezeu, izvorul tuturor darurilor, pentru că am vorbit despre: Bogatul nemilostiv și săracul Lazăr, Pilda samarineanului milostiv, Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina şi acum vorbim despre Dregătorul bogat-păzirea poruncilor, care nu este una întâmplătoare, ca o așezare calendaristică a fragmentelor evanghelice în luna din an când roadele bogate adunate la sfârșit de toamnă umplu cămările creștinilor gospodari şi când, de regulă, oamenii se aprovizionează pentru perioada rece din an, asigurându-și un resursele care să le asigure traiul decent și supraviețuirea fără griji ale condiţiilor de existenţă! În această preocupare de a-și asigura ziua de mâine sau strictul necesar, omul uită să se gândească și la cei care nu își pot permite lucruri care de cele mai multe ori constituie un minim necesar traiului zilnic și care pentru a supraviețui au nevoie tocmai de o parte din ceea ce le prisosește unora sau este risipit de către alții dintr-o autosuficienţă stânjenitoare! Constatăm că aceste pericope sunt așezate înaintea și la începutul Postului Crăciunului pentru a atrage atenția celor care se pregătesc pentru întâmpinarea sărbătorilor de iarnă, că nu preaplinul hranei materiale sau spectacolul feeric al luminilor, nu luxul decorațiunilor interioare și nici competiția realizării inovatoare a cadourilor dau savoare evenimentului atât de așteptat de către creştini, ci mai ales simplitatea trăirilor spirituale, renunțarea duhovnicească, solidaritatea față de cei lipsiți sau aflați în suferință sunt semnificative! Pentru că o masă de Crăciun îmbelşugată nu este mai bogată decât atunci când ai umplut și alte mese în fața cărora, datorită ție, pot simți și cei flămânzi bucatele, iar, Dumnezeu ne arată că pentru a moșteni viața cea veșnică, trebuie să păzim unele porunci, dar pentru a fi desăvârșiţi, trebuie să dăruim din ceea ce avem şi săracilor!
«Ce să fac ca să moștenesc viața de veci?» (Luca 18, 18)
Aşadar, Duminica a 30-a după Rusalii ne prezintă întâlnirea dintre un tânăr bogat, care își conducea viața după legile mozaice, și Hristos Domnul, iar, din dialogul relatat de către Sf. Ev. Luca înțelegem că acest bogat era un exponent de seamă al neamului său, un om căruia cu greu îi putea reproșa cineva ceva relevant! De fapt, acest tânăr împlinea Legea din copilărie şi crescuse într-un mediu moral și religios considerat sănătos, într-o familie de oameni corecți, chibzuiți, care au știut să investească la timp, cărora «le rodise din belșug țarina» (Luca 12,16), și care, pentru că erau la adăpostul avuțiilor, departe de sărăcie și lipsuri, își puteau permite să împlinească legea cu multă ușurință. Tânărul Îl iubea pe Dumnezeu, Care fusese atât de dăruitor cu el, își iubea părinții care îi lăsaseră moștenire o avere consistentă, deci, nu avea nevoie să fure sau să ucidă pentru a-și asigura existența, mai ales că nu avea nevoie să fie desfrânat pentru că averea îi putea permite să angajeze o nuntă cu oricine i-ar fi poftit inima, nu trebuia să-și mai dorească nimic din ceea ce avea aproapele său! Cu toate acestea, tânărul era nemulțumit şi chiar dacă pe toate le împlinise, așa cum se cerea în Lege, dar nu era îndestulat și în sufletul său, în inima lui, pentru că în mod paradoxal, cu cât bogăția sa era mai mare, cu atât mai mult se simțea sărac şi gol în simţirea sa interioară! Nu știm dacă aroganța, dorința de a-L ispiti pe Învățător, mândria sau lauda de sine, nemulțumirea sau neîmplinirea ori chiar dorința sinceră l-au determinat pe tânăr să adreseze lui Hristos o întrebare care, de altfel, adună în sine reflecția omului din toate timpurile și locurile civilizațiilor și religiilor lumii: «Ce să fac ca să moștenesc viața de veci?» (Luca 18, 18). Desigur, el își putea da lesne seama ceea ce putea însemna bucuria pe care orizontul lumii și al imediatului cotidian îi puteau oferi cu generozitate, mai ales că simțea zilnic bucuria celor lumești și nu-și putea refuza nimic din cele plăcute trupului. El era şi întruchiparea idealului societății iudaice: tânăr, bogat, moral și entuziast, care nu-și putea dori mai mult şi mai multe! Dar, legat de viața veșnică, apărea întrebarea care îl frământa la capătul tuturor bucuriilor pe care le încercase în scurta sa existență şi nu înţelegea ceea ce trebuia să facă pentru a o moșteni! Ținea poruncile și era totuși nedesăvârșit, pentru că tot universul său personal se regăsea în sfera lui a avea de toate cele materiale! Pe tânărul bogat, l-a surprins totuși răspunsul lui Hristos când l-a trimis la împlinirea poruncilor din Lege. S-ar fi așteptat din partea Învățătorului să-i ceară împlinirea vreunei porunci despre care încă nu auzise, știind foarte bine că erau destule, sau chiar să-i spună că mai importantă decât toate era una pe care poate, din greșeală, o ignorase fără voia lui, mai ales că Dumnezeu ne arată că pentru a moșteni viața cea veșnică, trebuie să păzim unele porunci, dar pentru a fi desăvârșiţi, trebuie să dăruim din ceea ce avem şi săracilor!
„Vinde toate câte ai și le împarte săracilor și vei avea comoară în ceruri; apoi vino și urmează Mie” (Luca 18,22),
Tânărul bogat credea în viața veșnică, în fericirea pe care Părintele Avraam i-o putea oferi și pentru aceasta împlinise poruncile. Totuşi, răspunsul Mântuitorului Hristos îl surprinde, şi cu toate că pentru a moșteni viața cea veșnică îndeplinea condițiile, însă, pentru a fi desăvârșit, el trebuia să-şi vândă tot ceea ce avea și să împartă săracilor, adică trebuia să devină asemenea celor pe care cei mai mulți dintre semenii săi îi disprețuiau, renunțând la beneficiile de care se bucura din punct de vedere social! Tânărul bogat, trebuia de fapt să renunțe la ceea ce era, la ceea ce aprecia și la valorile în care credea, să renunțe la tot ceea ce familia îi lăsase ca moștenire pentru împlinirea poruncii care îi asigura viaţa veşnică! Deci, Mântuitorul îi spune: „Vinde toate câte ai și le împarte săracilor și vei avea comoară în ceruri; apoi vino și urmează Mie” (Luca 18,22), lucru care ar fi anulat efortul tuturor înaintașilor din spița neamului său, pentru a deveni asemenea apostolilor: săraci din punct de vedere social, dar plini de Dumnezeul pe Care Îl urmau, cu Care se îmbogățiseră, hrănindu-se și îmbrăcându-se cu cuvântul Său mântuitor. Deci, tânărul putea să devină asemenea apostolilor care lăsaseră toate îndată, așa cum Petru a lăsat la malul Mării Galileii toată averea sa și Îl urmase pe Cel care îi schimbase fundamental viața și modul de a înțelege existența sa pământească! De altfel, la întrebarea apostolului Petru care zice: «Iată, noi am lăsat toate și Ți-am urmat Ție. Cu noi oare ce va fi?» (Matei 19, 27), Mântuitorul îi răspunde: „Adevărat zic vouă, că voi cei ce Mi-ați urmat Mie, la înnoirea lumii, când Fiul Omului va ședea pe tronul slavei Sale, veți ședea și voi pe douăsprezece tronuri, judecând cele douăsprezece seminții ale lui Israel. Și oricine a lăsat case, sau femeie, sau copii, sau țarine, pentru numele Meu, înmulțit va lua înapoi și va moșteni viața veșnică” (Matei 19, 28-29). În concluzie, aceasta este şi răsplata celor care renunță la sine, la tot ce reprezintă agonisela pământească, la un moment dat, pentru a-şi asuma o viață nouă în Hristos ca pregustare a vieții veșnice încă din viaţa aceasta trecătoare! Ştim că una dintre marile dificultăţi pentru a face cunoscut cuvântului lui Dumnezeu în acest tip de societate în care trăim și în fața omului actual, tânăr sau vârstnic, este faptul că Biserica trăieşte şi luptă într-o lume a vorbelor goale, fiindcă Dumnezeu ne arată că pentru a moșteni viața cea veșnică, trebuie să păzim unele porunci, dar pentru a fi desăvârșiţi, trebuie să dăruim din ceea ce avem şi săracilor!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
