Viaţa Spirituală – Calea, Lumina, Adevărul şi Viaţa! – ,,Pace ţie, popor al Cuvântului Meu, martor al Meu pe pământ, precum Eu, Domnul, sunt martor credincios în adunare de sfinţi, iar, tu, cunoşti cuvântul venirii Mele”!

444

În Duminica întâi după Rusalii (a Tuturor Sfinţilor); Ap. Evrei 11, 33-40; 12, 1-2; Ev. Matei 10, 32-33; 37-38 şi 19, 27-30 (Urmarea lui Hristos); glas 8, voscr 1, când sărbătorim şi Soborul Sfinţilor 12 Apostoli, la Sfânta Liturghie se citeşte din Sfânta Evanghelie un text edificator care este menit să ne facă să reflectăm profund asupra destinului nostru pentru veşnicie, să ne sădească în suflet dorința de a ne căi mereu de păcatele noastre și de a alege să trăim ca niște creștini adevărați, pentru a putea dobândi ceea ce au obținut predecesorii noștri, și anume, viața veșnică! În fapt, putem spune că pericopa evanghelică reunește o serie de aspecte din Evanghelia Sf. Ev. Matei, care pot să ne vorbească despre un aspect fundamental al vieții creștine care este legat de nevoia de Dumnezeu şi de «Urmarea lui Hristos», deoarece, în timp ce oamenii au grijă să-i înzestreze pe semenii lor cu tot ceea ce le trebuie pentru a trăi, cu atât mai mult are grijă Dumnezeu de următorii Săi! Toţi sfinţii care ne arată că după trecerea vieţii pământeşti, pornim ca să urmăm calea spre veşnicie, iar, sufletele noastre, însoţite de sfinţii îngeri se vor bucura de marea întâlnire în ceruri cu Dumnezeul Treimic, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, cu Sfânta Fecioară Maria, cu toţi sfinţii, cu părinţii şi strămoşii noştri, cu toţi cei dragi care s-au săvârşit mai înainte de noi! Doamne, dar, cât de greu este în anumite situații de a-L mărturisi pe Dumnezeu înaintea lumii, că de multe ori vedem până în zilele noastre! Uneori, egoismul, ori patimile apăsătoare vin să interpună stavile în calea dreptei mărturisiri, iar, alteori, duhul lumii e unul cu totul contrar principiilor propuse de Bunul Dumnezeu, iar, acest lucru amplifică dificultatea păstrării unei căi mântuitoare. Poate că răsplata e până la urmă una cât se poate de tentantă, mai ales că Fiul Însuși va mărturisi despre curajoși înaintea Tatălui Său, pentru că vine Domnul pe pământ sub forma unui Cuvânt şi Se vesteşte pe Sine, venind şi preaslăvindu-Se în sfatul sfinţilor Săi! Deci, fericit este poporul care cunoaşte venirea Sa şi adevărul Său în adunarea sfinţilor Săi! De aceea, Mântuitorul Iisus Hristos, ne transmite Cuvântul Său, în felul următor: ,,Pace ţie, popor al Cuvântului Meu, martor al Meu pe pământ, precum Eu, Domnul, sunt martor credincios în cer în adunare de sfinţi, şi fericit eşti tu, care cunoşti cuvântul venirii Mele, glasul Meu, care vine cu norii deasupra ta şi te mărturiseşte al Meu! Sunt cu adunare de sfinţi la masă cu tine, că e ziua cea de pomenire bisericească în cer şi pe pământ, a tot numărul lor! În mijlocul lor stă sărbătorită în ziua aceasta trâmbiţa Mea, «fluieraşul» prin Care Eu, Domnul, Mi-am făcut auzit glasul pe pământ, vreme de treizeci de ani, ca să-Mi adun o mână de popor şi să-l călăuzesc spre credinţă în venirea Mea, Cuvânt pe pământ prin glas de trâmbiţă, şi am stat la masă de cuvânt cu acest popor, care Mi-a fost şi Îmi este martor pe pământ, precum Eu pentru el sunt martor credincios în ceruri”, pentru că aceasta este, în esenţă, cea mai mare fericire a Raiului ceresc: să te întâlneşti şi să comunici, faţă către faţă cu vieţuitorii cerului, cunoscuţi sau necunoscuţi înainte. Căci, după moartea noastră cu trupul, noi nu încetăm să fim persoane care vorbesc cu Dumnezeu, astfel: ,,Pace ţie, popor al Cuvântului Meu, martor al Meu pe pământ, precum Eu, Domnul, sunt martor credincios în adunare de sfinţi, iar, tu, cunoşti cuvântul venirii Mele”!

,,Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în Ceruri”!
Mai ales în zilele noastre, se pare că mândria l-a pierdut pe om, fără ca el să înţeleagă că umilinţa îl înalţă şi îl aşează din nou în har cu Dumnezeu, mai ales că meritul său nu este în ceea ce ştie, ci, în ceea ce face pentru a se mântui! Iar, dacă omul nu îşi îndreaptă drumul, calea sa către Creator, ştiinţa lui rămâne fără fapte, îl face semeţ şi orgolios, pentru că începe să se ocupe de lucruri pe care nu le poate controla, ba chiar ajunge să sufere pentru ele de anumite boli psihice! Omul smerit are pace în inima sa, iar, sub îndrumare divină, Fiinţa Umană, pe lângă ştiinţa trebuitoare, îşi dezvoltă voinţa, iubirea, bunătatea, cinstea, plăcerea de a munci, calităţi ce constituie adevărata sa avere în marasmul crizei morale de astăzi! Poate că atragem toate aceste însuşiri, dacă le iubim, dacă le dorim sincer, mai ales că pe om îl costă mai mult compromisul de se supune pornirilor sale, decât a le învinge, iar, dacă lupta contra patimilor e grea, o pace nesperată este rodul ei! Să-L chemăm, deci, pe Domnul în ajutorul nostru în această sfântă luptă cu păcatul şi cu ispitele vieţii post-moderne! De aceea, credem că Omul este din ce în ce mai conştient de Lumina Divină din interiorul său, chiar dacă afirmăm tot mai des că suntem copiii lui Dumnezeu, că suntem creaţi din Lumină, după chipul şi asemănarea Creatorului. În ultimă instanţă, aproape toţi, credem că suntem stăpânii gândurilor noastre, dar, acest lucru este posibil numai cu ajutorul Domnului, prin Urmarea Lui Hristos pe căi protective şi benefice! Iar, dacă acela care nădăjduieşte în oameni şi în lucruri, nădăjduieşte în deşert, înseamnă că omul devine conştient de forţa pe care i-o dă Credinţa adevărată şi afirmă că are puterea să stăpânească erezia rătăcirilor! Iar, gândul curat al Omului Luminat îi schimbă atitudinea faţă de el însuşi şi faţă de semeni, pentru că nădejdea există numai în Creator, dar, uneori, chiar şi în Creaturi, pentru că prin Creaturi Dumnezeu îşi desăvârşeşte Creaţia. De aceea, omul credincios are nădejde că este stăpânul lui însuşi! În esenţă, fiecare Om în parte, poate afirma în scop de protecţie că este o Fiinţă de Lumină şi de aceea, lucrurile negative, întunecate, nu o pot atinge, aceasta fiind o afirmaţie făcută pe fondul unei Iubiri sfinte faţă de Dumnezeu şi cu mintea la Legile Universale! Trebuie să ai certitudinea că e nevoie de a te apropia de oameni, dar nu te da decât lui Dumnezeu! O legătură prea strânsă cu creatura omenească efemeră împarte sufletul şi-l slăbeşte, dar, sufletul trebuie să trăiască mai sus, la Dumnezeu Care este unicul stăpân şi toată autoritatea legitimă a existenţei omului, ca într-o curgere, ca o participare la puterea sa eternă, nesfârşită! Simţim de multe ori, că prin credinţă tare în Dumnezeu, reuşim să ne apropiem de oameni cu Încredere şi cu Iubire, pentru că împreună cu semenii noştri, toţi suntem co-participanţi ai Universului, dar, important este să ne cunoaştem şi să ne împăcăm cu noi înşine, să Îl iubim pe Dumnezeu în primul rând şi astfel mintea noastră va fi calmă, fermă, eliberată de prejudecăţi şi va percepe în limitele normalităţii lumea înconjurătoare! Este de ştiut că o abordare smeriă a credinţei, cât şi abordarea psihoterapeutică pentru prevenirea şi tratarea suferinţelor de orice fel este o cale firească pentru oameni normali, care ştiu că există probleme de natură sufletească, ce pot fi rezolvate fără ajutorul, dacă nu este absolut necesar, al medicamentelor care se cumpără cu bani! Prin Urmarea Lui Hristos, atunci când ne controlăm mintea, putem percepe lumea la adevăratele ei dimensiuni, iar, în relaţiile cu semenii noştri, vom manifesta stăpânire de sine şi mai ales fermitate! În loc de concluzie, să spunem că multă pace am putea avea întru noi, dacă nu ne-am ocupa atât de mult cu ceea ce zic şi cu ceea ce fac alţii, deci, cu ceea ce nu e treaba noastră! Pentru că nu poate rămâne multă vreme în pace, acela care poartă griji străine, care caută pricini din afară şi înlăuntrul său puţin sau rar se adună! Să învăţăm ceea ce înseamnă URMAREA LUI HRISTOS, pentru că fericiţi sunt cei simpli şi multă pace vor avea! Aşadar, să avem sufletul şi mintea la Dumnezeu şi să nu uităm că o Credinţă puternică este prima condiţie pentru tămăduire, alături de dorinţa liberă şi sinceră a Omului de a se vindeca! Poporul cu Credinţă are sufletul sănătos şi este senin, căci, Dumnezeu îi spune: ,,Pace ţie, popor al Cuvântului Meu, martor al Meu pe pământ, precum Eu, Domnul, sunt martor credincios în adunare de sfinţi, iar, tu, cunoşti cuvântul venirii Mele”!
Profesor dr. Vasile GOGONEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here