Viaţa Spirituală – Calea, Lumina, Adevărul şi Viaţa! – Dumnezeu ne învredniceşte ca închizând ochii faţă de lumea aceasta deşartă, să căutăm întotdeauna, cu tot sufletul şi cu toată inima noastră, Împărăţia vieţii veşnice!

În Duminica a 30-a după Rusalii; Ap. Coloseni 3, 12-16; Ev. Luca 18, 18-27 (Dregătorul bogat – Păzirea poruncilor); glas 5, voscr. 11, la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, textul Sfintei Evanghelii ne oferă spre adâncă meditaţie duhovnicească exemplul unui tânăr dregător foarte bogat care doreşte să moştenească viaţa de veci. De fapt, putem vorbi despre Dregătorul bogat, potrivit Sf. Ev. Luca, sau despre Tânărul bogat, în conformitate cu textul Sf. Ev. Matei (19,16-26), pentru că acest dregător tânăr vine la Mântuitorul Iisus şi-I adresează o întrebare firească şi demnă de o fiinţă cu o condiţie socială apreciabilă, deci, o întrebare ce ne poate frământa pe mulţi dintre noi, şi anume: ce trebuie să facă pentru a moşteni viaţa de veci, adică, viaţa din împărăţia cerului, numindu-L pe Fiul Lui Dumnezeu «învăţător», mai ales că tânărul bogat vede în sine însuşi multe mijloace şi multe puteri de a-şi spori bunăstarea! Dar, e bine să înţelegem că omul bogat îşi croieşte orice împătimire de avuţie, fiindcă înăbuşă în sine orice nădejde şi încetează a mai vedea în avuţie reazemul său de căpetenie, devenind în inima sa la fel ca omul ce nu are nimic agonisit! Prin urmare, nu bogăţia este dăunătoare, ci nădăjduirea în ea şi împătimirea de ea, mai ales că acest gând poate fi generalizat, iar, acela care nădăjduieşte într-un lucru şi se împătimeşte de el, se îmbogăţeşte cu el! În schimb, cel ce nădăjduieşte în Dumnezeu şi se lipeşte de El cu toată inima, se îmbogăţeşte cu Dumnezeu, iar, cel care nădăjduieşte în altceva şi se întoarce cu inima într-acolo, îndepărtându-se de Dumnezeu, se îmbogăţeşte cu acel lucru şi sărăceşte în Dumnezeu! De aici, reiese faptul că omul care nu e bogat în Dumnezeu, nu are posibilitatea de intrare în Împărăţia Cerurilor, pentru că Dumnezeu ne învredniceşte ca închizând ochii faţă de lumea aceasta deşartă, să căutăm întotdeauna, cu tot sufletul şi cu toată inima noastră, Împărăţia vieţii veşnice!

Şi L-a întrebat un dregător, zicând: Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?
Aşadar, acum, când am început Postul Naşterii Domnului, Evanghelia Duminicii a 30-a după Rusalii ne spune că un om tânăr şi bogat vine la Hristos, deci, este tânăr (vezi Matei 19, 22), este sănătos, este bogat, în plan social este un dregător (Luca 18, 23, 18), deci, patru calităţi de care se minunează oamenii, adunate într-o singură persoană care sănătate avea, tânăr era, bogăţie avea, dregătorie avea, dar, cu toate acestea, nu era mulţumit, deoarece în sinea lui ceva îl preocupa şi o întrebare i-a venit pe buze: „Ce să fac?…”, deci, o întrebare pe care şi-o pun şi mulţi dintre bogaţii de astăzi, deoarece şi aceştia se îngrijesc de bogăţia pământească, dar, întrebarea „Ce să fac?” a bogatului din Evanghelie este legată de dorinţa lui de a avea viaţa cea veşnică, în sensul că ne mişcăm în întuneric şi nu vedem semnalul luminos pe care-l trimite Evanghelia, chemându-ne la viaţa veşnică! Aceasta, pentru că există un suflet nemuritor, că dincolo de mormânt există viaţă, că viaţa nu se sfârşeşte cu îngroparea în mormânt, pentru că nu mormântul este capătul, ci, este începutul unei alte vieţi fără sfârşit! Deci, aceasta o spune Evanghelia şi aceasta trebuie să fie şi credinţa noastră! Textul Evangheliei spune:,,În vremea aceea un om oarecare s-a apropiat de Iisus şi L-a întrebat, zicând: Învăţătorule bun, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică? Iar Iisus i-a zis: pentru ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este bun, decât numai singur Dumnezeu. Ştii poruncile: să nu faci desfrânare, să nu ucizi, să nu furi, să nu faci mărturie mincinoasă; cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta. Iar el i-a răspuns: toate acestea le-am păzit din tinereţile mele. Auzind acestea, Iisus i-a zis: încă una îţi mai lipseşte: vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri; apoi vino şi urmează Mie. Dar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat. Văzându-l că s-a întristat, Iisus a zis: cât de greu vor intra în împărăţia lui Dumnezeu cei ce au averi! Căci mai lesne este pentru cămilă să treacă prin urechile acului, decât pentru bogat să intre în împărăţia lui Dumnezeu. Iar cei care au auzit acestea, au zis: atunci cine poate să se mântuiască? Iar Dânsul a răspuns: cele ce nu sunt cu putinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu (Luca 18,18-27). Prin urmare, la Mântuitorul Hristos vine, să zicem, un politician al vremii de astăzi, un dregător, cum îi spune Evanghelia, care este preocupat şi de viaţa de veci şi Îl întreabă pe Iisus, ce să facă, însă, Mântuitorul îi răspunde dur, pentru că simte tonul linguşitor al dregătorului. Se pare că mesajul Evangheliei priveşte atitudinea omului faţă de ceea ce posedă, de ceea ce dobândeşte în lumea aceasta, puţin neluat în seamă, care se confruntă cu un eşec, o atitudine care îl face pe om să se preocupe doar pentru lucrurile materiale şi avem impresia chiar că acesta ar fi ultimul scop, deoarece, toate eforturile omului preocupat doar de bogăţie materială şi financiară merg în direcţia câştigului cât mai mare, a unui serviciu bun, a unei vieţi confortabile! De aceea, trebuie să privim cu luciditate şi cu stăruinţă, să vedem dacă această cultură în care ne aflăm noi şi care este generalizată, pentru că suntem într-o epocă a mondializării, este o cultură convenabilă cu adevărat, o cultură a consumismului şi a îndepărtării de viaţa creştină, dar, noi trebuie să înţelegem că Dumnezeu ne învredniceşte ca închizând ochii faţă de lumea aceasta deşartă, să căutăm întotdeauna, cu tot sufletul şi cu toată inima noastră, Împărăţia vieţii veşnice!

,,Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri; şi vino de urmează Mie”!
Aşadar, văzând Hristos confuzia din mintea bogatului, i-a răspuns, afirmând mai întâi un comportament pe măsura priceperii lui şi a celor mai mulţi dintre noi. Domnul a spus ce trebuie să facă pentru ca să intre în viaţa de veci: „Să nu săvârşeşti adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta“, deci, un comporament simplu, confortabil şi la îndemâna oricui, pentru că aduce de faţă numai poruncile prohibitive din Lege, şi anume, doar pe acelea ce se referă strict la relaţia cu semenii. De aceea, tânărului i s-a şi părut extrem de simplu pentru că a şi replicat: „Toate acestea le-am păzit din tinereţile mele”! Atunci, aceasta îţi mai lipseşte, a adăugat Iisus Hristos: „Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor… şi vino de urmează Mie“, dar, nedumerit şi pus pe faptele lui, dregătorul bogat I-a întors spatele Domnului şi a plecat!
Prin urmare, adevăratul ataşament faţă de Dumnezeu, nu este doar îndepărtarea de păcat, ci este, deopotrivă, şi angajament cu toată fiinţa noastră în cultivarea virtuţilor, deci, este iubirea lui Dumnezeu şi a aproapelui, chiar dacă acesta din urmă ne-ar fi vrăjmaş. Şi atunci, sigur că, dintr-odată, îndemnul Mântuitorului nu mai pare atât de convenabil, comod şi la îndemâna oricui. Acesta este şi motivul pentru care mulţi se limitează doar la atitudinea bogatului tânăr, deoarece calea spre viaţa veşnică înseamnă rugăciune, şi milostenie, curăţie trupească şi sufletească, multă luptă cu noi înşine! Oricine îşi poate da seama că nu averile nenumărate îi aduc bucuria omului, a tânărului dregător bogat în cazul nostru, ci, prezenţa unui suflet lângă el, a unui om apropiat, pe care nu-l poţi plăti cu toate averile din lume! Or, banul este cel care ne strică aproape toate relaţiile cu semenii, averile sunt cele care sapă între oameni prăpăstii adânci între fraţi, între părinţi şi copii! Şi totuşi, o lume întreagă aleargă după bani, o lume în derivă, purtată de vânt pe valurile istoriei! În concluzie, să căutăm întotdeauna cu tot sufletul și cu toată inima Împărăția lui Dumnezeu și să nu ne îndoim deloc că, cerându-le pe acestea, ne vom bucura și de bunurile pământești; lucru pe ni-L făgăduiește Preaînaltul Dumnezeu, zicând: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea vi se vor adăuga” (Matei 6, 33). Aceste adevăruri, Mântuitorul Hristos le spune cu atâta simplitate, cu atâta claritate, cu atâta fermitate şi convingere, încât nimeni nu poate comenta nimic, tocmai pentru faptul că lucrurile se pot certifica pe deplin în lumea debusolată în care trăim, iar, prin această pericopă, Dumnezeu ne învredniceşte ca închizând ochii faţă de lumea aceasta deşartă, să căutăm întotdeauna, cu tot sufletul şi cu toată inima noastră, Împărăţia vieţii veşnice!
Profesor dr. Vasile GOGONEA