În Duminica a 6-a după Rusalii; Ap. Romani 12, 6-14; Ev. Matei 9, 1-8 (Vindecarea paraliticului din Capernaum); glas 5, voscr 6, la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie se va citi un text din Evanghelie despre vindecarea paraliticului din Capernaum (Matei 9, 1-8), ca într-o narațiune care priveşte raportarea legăturii directe dintre păcat și boală sau suferință, pentru a evidenţia faptul că Mântuitorul Hristos apreciază credința și dragostea apropiaților săi, care îi doreau cu orice preț tămăduirea! Ştim că în toată lucrarea Sa asupra lumii și a omului, Iisus Hristos a rânduit ca minunea să fie săvârșită prin relaționarea dintre oameni: „Că unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor” (Matei 18, 20). Prin urmare, Dumnezeu vine ca Păstorul Cel blând Care zice: ,,Îndrăzneşte, fiule! Iertate sunt păcatele tale”! De aici, deducem faptul că sursa bolii este păcatul, un cuvânt neobişnuit de complex care în limba greacă înseamnă deviere de la o direcţie a binelui! Deci, să te îndrepţi către Dumnezeu şi să nu ajungi în altă parte, printr-o îndepărtare de credinţă şi de milostenia prin care Bunul Dumnezeu Își dorește relații comunitare spre cinstea celor care se adună la Biserică şi oriunde este Iisus Hristos, pentru a lucra împreună pentru vindecarea oamenilor!
,,Îndrăzneşte, fiule! Iertate sunt păcatele tale”!
Aşadar, în Duminica a 6-a după Rusalii este prezentată minunea vindecării paraliticului din Capernaum (Matei 9, 1-8), dar, mai presus de acest eveniment, constatăm că este vorba despre semnificaţia solidarității și a comuniunii necesare în viețuirea omului pe pământ. Aflăm, că Mântuitorul Iisus Hristos îl vindecă pe paraliticul adus la el de către cei patru prieteni care l-au înfățișat înaintea Domnului pentru o lucrare taumaturgică! Dar, Mântuitorul ne dezvăluie şi taina întâlnirii cu un om care suferă în mod evident, iar, Domnul Hristos revine în cetatea sa, acolo unde a săvârșit cele mai multe minuni! De la început să spunem că întâlnirea-judecată cu acest oraș nu este deloc ușoară pentru că este o întâlnire-judecată colectivă, iar, în ciuda numeroaselor minuni pe care le-a săvârșit aici, locuitorii orașului rămân învârtoșați, pentru că această judecată se întâmplă și individual, dar și pe categorii, prin personajele care participă direct la acest eveniment. În Capernaum, Iisus Hristos Hristos se întâlnește cu paraliticul, cu prietenii săi și cu cărturarii şi fariseii! În pofida faptului că avem o singură întâlnire și o singură judecată, totuși, înțelegem că judecata se întâmplă numai în fața dragostei și pe criteriul dragostei faţă de cel în suferinţă, iar, a sta în fața Lui Hristos înseamnă, totodată, judecată și mântuire. Din această cauză, omul se teme și amână mereu acest moment, intuind că o astfel de întâlnire îl va așeza pe un drum deloc uşor şi confortabil, dar, totuşi, obligatoriu, atâta timp cât își dorește o viață nouă în adevăr şi după măsura lui Hristos! Deci, să avem credinţă, pentru că numai credinţa ne duce la Iisus, fie a noastră, fie a celor de lângă noi, şi să fim stăruitori pentru a avea îndrăzneala să acceptăm că cei patru care l-au dus pe slăbănog la Iisus, cu toate că n-au putut să intre pe uşă, nu s-au întors resemnaţi, ci, au găsit alte mijloace sau alte căi pentru ca bolnavul să se poată întâlni cu Domnul Iisus! De aceea, devine foarte important ca noi şi cei dragi ai noştri să nu ne lăsăm învinşi în faţa tuturor încercărilor de tot felul, ci, să privim spre Dumnezeu, dar să căutăm să ajungem cu orice preţ la El, mai ales că exemplul cel mai bun este al celor patru prieteni care l-au adus pe slăbănog la Iisus! Deci, ideal ar fi să devenim responsabili faţă de cei care sunt în suferinţă, iar, această Pericopă Evanghelică ne ajută să apreciem ceea ce face comunitatea noastră faţă de cei în suferinţă, faţă de cei care sunt în boală şi în durere, pentru că suntem responsabili de cei paralizaţi de lîngă noi, fizic şi moral, şi trebuie să facem ceva pentru ca şi ei să se poată întâlni cu Iisus! Prin urmare, cei patru prieteni ai slăbănogului devin pentru acesta un mijlocitor al întâlnirii omului cu Dumnezeu. În fine, fiecare dintre noi, putem deveni cauză sau mijlocitor de convertire pentru cei care n-au fost interesaţi sau n-au ştiut că întotdeauna, avem datoria de a-i ajuta pe alţii pentru a-i întâlni cu puterea tămăduitoare, pentru că numai Dumnezeu Își dorește relații comunitare spre cinstea celor care se adună la Biserică şi oriunde este Iisus Hristos, pentru a lucra împreună pentru vindecarea oamenilor!
«Şi au slăvit pe Dumnezeu, Cel care dă oamenilor asemenea putere» (Matei 9, 8)
Duminica a 6-a după Rusalii ne ajută să ne regăsim pe noi înşine şi să vedem, cu cine ne-am potrivi şi unde am fi noi în comparaţie cu cei patru a căror credinţă L-a silit pe Dumnezeu să-l vindece pe slăbănog! Poate am vedea mai bine, dacă suntem ca fariseii care au început să cârtească şi să judece de sus până jos minunea Domnului sau am fi oamenii aceia care văzând minunea, L-au slăvit pe Dumnezeu care dă oamenilor tămăduire! Dacă suntem în ipostaza celui vindecat, atunci o atenţie mare se îndreaptă şi către cei care ajută pe un bolnav aflat în suferinţă! Pentru că atunci când ne rugăm pentru cineva, credinţa noastră poate să fie izbăvitoare pentru cel bolnav şi devine foarte important să ştim că este cineva care se roagă pentru noi! În concluzie, să căutăm să fim solidari cu cei aflaţi în suferinţă, iar, dacă vedem că cineva bolnav suferă, trebuie să ne gândim că şi noi am putea fi cândva într-o situaţie asemănătoare. Prin urmare, trebuie să arătăm iubire creştină celor suferinzi şi să-i ajutăm, nu să-i judecăm! În faţa suferinţei altor persoane, trebuie să ne întărim în credinţă şi să sporim în iubire milostivă, rugându-ne cu smerenie şi cu deplină speranţă pentru vindecarea lor. Pentru că Bunul Dumnezeu îngăduie uneori încercări, între care şi bolile, ca noi să fim tot mai milostivi, mai ajutători, mai solidari şi mai sensibili la suferinţele semenilor noştri! Pentru că de multe ori, nici nu ne gândim, cât bine am putea face pentru cei din jurul nostru:cu sfânta rugăciune, cu ajutorul concret sau prin exemplul pozitiv pe care îl putem oferi! .Fiecare avem nevoie de ajutorul celuilalt şi toţi putem face un bine pentru şi împreună cu ceilalţi iar, Evanghelia Duminicii a 6-a după Rusalii, ne îndeamnă a săvârşi fapte bune prin care să ajutăm pe bolnavi, să ne rugăm pentru toţi oamenii care suferă de boală ,singurătate şi de întristare! De multe ori, ar fi bine să ne gândim şi la mulţimea medicilor competenţi şi conştiincioşi, milostivi şi generoşi faţă de pacienţii lor, la mulţimea asistenţilor şi asistentelor medicale, la întreg personalul care în spitale şi în centre de tratament îi ajută pe cei bolnavi, unind ştiinţa medicală cu blândeţea lor sufletească, pentru a alina suferinţa bolnavilor şi pentru a cultiva speranţa şi bucuria celor bolnavi! Solidaritatea oamenilor în rugăciune, post, milostenie și în orice facere de bine este importantă pentru îndeplinirea perspectivei duhovnicești a lumii. Astfel, vedem că Domnul Iisus l-a vindecat pe slăbănog pentru credința și meritele prietenilor săi, care au constituit o comunitate, nu pentru ceea ce a făcut el personal. De aceea, în Biserica întemeiată de Iisus Hristos, puterea Lui Dumnezeu este insuflată în ființa și în responsabilitatea celor apropiaţi oamenilor, mai ales că Pericopa noastră se încheie prin cuvintele edificatoare: «Iar mulțimile văzând acestea, s-au înspăimântat şi au slăvit pe Dumnezeu, Cel care dă oamenilor asemenea putere» (Matei 9, 8). Pentru că Însuşi Dumnezeu, atunci când află un păcătos, nu Se gândeşte cum îl poate face pe acesta să plătească fapta, ci, modul cum îl poate îndrepta, făcându-l mai bun şi mai îngăduitor! Deci, să ne bucurăm de viaţă, să preţuim timpul vieţii acesteia, alături de familie, de prietenii dragi! Să dăruim zâmbetul celor din jur, fără să căutăm a primi ceva în schimb, dar să o facem din suflet! O vorbă bună, un telefon, un mesaj de încurajare, o îmbrăţişare contează foarte mult pentru cei aflaţi în suferinţă, iar, înainte de toate, să fim bucuroşi de fiecare zi că deschidem ochii şi nu uităm că Dumnezeu nu ne-a dăruit ochi doar ca să privim cu atenţie sau cu oarecare indiferenţă, ci şi să vedem-pe cei bolnavi care au nevoie de o mângâiere, mai ales că Dumnezeu Își dorește relații comunitare spre cinstea celor care se adună la Biserică şi oriunde este Iisus Hristos, pentru a lucra împreună pentru vindecarea oamenilor!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
