-Rep. Tudore, Măria Ta, ce gând ai avut în minte şi ce neastâmpăr te-a ispitit, atunci când ai pus la cale revoluţia cea mare?
-T.V. „O altă rânduială de viață, mai omenească, doar ca să port crucea dreptății, a jertfei și a suferinței şi ca să strâng sub steagul cel mare al revoluției norodul”!
-Rep. Ce ai simţit, în momentul acela în care ai pornit la luptă?
-T.V. „Că Duhul răzvrătirii se întindea tot mai mult peste pământul Olteniei și începea să prindă coajă”!
-Rep. Mai marilor vremii de astăzi, ce mesaj le-ai adresa prin cuvintele rostite la Padeş?
-T.V. ,,…Nicio pravilă nu oprește pe om de a întâmpina răul cu rău! Șarpele, când îți iasă înainte, dai cu ciomagul de-l lovești, ca să-ți aperi viața, care mai de multe ori nu să primejduiește din mușcarea lui! Dar pre bălaurii care ne înghit de vii, căpeteniile noastre zic, atât cele bisăricești, cât și cele politicești, până când să-i suferim a ne suge sângele din noi? Până când să le fim robi”?
,,Au vrut Dumnezeu să se facă lumină? Aceia s-au făcut, după ce au lipsit întunericul”!
-Rep. Te rog să ne spui ceva, ca un îndemn adresat celor care dintotdeauna sunt oropsiţi şi năpăstuiţi?
-T.V. ,,…Cu toții, cu rău să pierdem pe cei răi, ca să ne fie nouă bine! Și să se aleagă din căpeteniile noastre cei care pot să fie buni! Aceia sunt ai noștri și cu noi dimpreună vor lucra binele, ca să le fie și lor bine, precum ne sunt făgăduiți”!
-Rep. Totuşi, cât poate să fie îngăduit răul acesta care e prezent mereu în viaţa oamenilor?
-T.V. Dacă răul nu este primit Lui Dumnezeu, stricătorii făcătorilor de rău bun lucru fac înaintea lui Dumnezeu! Că bun este Dumnezeu și ca să ne asemănăm lui, trebuie să facem bine! Iar acesta nu se face până nu să strică răul. Până nu vine iarna, primăvară nu se face!
-Rep. Dar, Slugere Tudor, vezi bine că de atâtea veacuri, răul parcă nu ne mai slăbeşte!
-T.V. Au vrut Dumnezeu să se facă lumină? Aceia s-au făcut, după ce au lipsit întunericul! Vechilul lui Dumnezeu, prea puternicul nostru împărat, voiește ca noi, ca niște credincioși ai lui, să trăim bine. Dar nu ne lasă răul, ce ni-l pun peste cap căpeteniile noastre!
-Rep. Care a fost îndemnul cel mai de preţ, adresat celor prezenţi la Padeş, atunci când ai zărit culmile înzăpezite ale munţilor?
-T.V. ,,…Nu vă leneviți, ci siliți dă veniți în grabă cu toții; care veți avea arme, cu arme, iar care nu veți avea arme, cu furci de fier și lănci; să vă faceți de grabă și să veniți unde veți auzi că se află adunarea cea orânduită pentru binele și folosul a toată țara. Și ce vă vor povățui mai marii Adunării aceia să urmați și unde vă vor chema ei acolo să mergeți. Că ne ajunge, fraților, atâta vreme de când lacrămile de pe obrazele noastre nu s-au uscat”!.
-Rep. Ca să facem o referire şi la «Sfânta Scriptură», să spunem că de certarea Ta, Doamne, au tremurat crengile brazilor şi s-au cutremurat munţii!
-T.V. ,,…Că nimenea dintre noi nu este slobod […], ca să să atingă măcar de un grǎunți, de binele sau de casa vreunui neguțător, oroșan sau țăran sau de al vreunui lăcuitor, decât numai binele și averile cele rău agonisite ale tiranilor boieri să să jertfească: însă al cărora nu vor urma nouă – precum sunt făgăduiți – numai al acelora să să ia pentru folosul de obște!”
-Rep. Ai crezut întodeauna că eşti omul providenţial pe care îl aştepta poporul?
-T.V. ,,Că eu alta nu sunt, decât numai un om luat de cătră tot norodul țării cel amărât și dosădit din pricina jăfuitorilor, ca să le fiu chivernisitor în treaba cererii dreptăților! Iar tagma jăfuitorilor… au rădicat arme de moarte asupra patriei și a ticălosului norod! O, ce mare jale!”.
-Rep. Totuşi, cauzele revoluţiei au fost mereu în strânsă legătură cu scopurile urmărite?
-T.V. ,,…Pricinile care m-au silit a apuca armele, sânt pierderea privilegiuirilor noastre și jafurile cele nesuferite care le pătimesc frații noștri. Mai înaintea intrării mele în București, cu cale am socotit să vă vestesc mai întâi ca din partea norodului uitare de hrisov celor mai înainte lucrate și să vă chiem pe toți ca să vă uniți cu norodul și să lucrați cu toții dinpreună obșteasca fericire, făr’ de care norocire în parte nu poate fi”!
,,Mai înainte de a ridica steagul spre a cere drepturile patriei mele, m-am îmbrăcat în «cămaşa morţii»”!
-Rep. Te rog să explicit mai clar, ce te-a îndemnat ca să ridici norodul în această adevărată revoluţie?
-T.V. ,,..Ca să fim și noi vrednici acestei cinstiri ale neamului, datorie netăgăduită avem să uităm patimele cele dobitocești și vrăjbele care ne-au defăimat atât, încât să nu mai fim vrednici a ne numi neam. Să ne unim dar cu toții, mici și mari, și ca niște frați, fii ai uneia maici, să lucrăm cu toții împreună, fieștecare după destoinicia sa, la câștigarea și nașterea a doua a dreptăților noastre”!
-Rep. Ce le-ai spune, cu deosebire, oamenilor care sunt prezenţi în faţa Prefecturii din Târgu-Jiu, în faţa Paraclisului Mitropolitan şi a Mausolelului Ecaterinei Teodoroiu?
-T.V. ,,…Vă rog, aduceți-vă aminte că sunteți părți ale unui neam și câte bunătăți aveți, toate sânt răsplătiri din partea neamului, de la strămoșii noștri pentru slujbele ce au făcut”!
-Rep. A fost o hotărâre neabătută, atunci când ai pornit cu oastea spre Bucureşti?
-T.V. „Am hotărât să ocârmuiesc pre toţi ce au încins arme din parte a tot norodul, spre zdrobirea și încetarea fiecăruia jaf și nedreptate ce aţi cercat până acum din pricina oblăduitorilor domni ce au stătut”!
-Rep. Vladimirescule Tudore şi gorjeanule, ce le-ai spune acum, ca şi atunci, tuturor celor care ţi-au grăbit sfârşitul de martir?
-T.V. ,,Şi ce vreţi de la un om pe care, după vicleniile ce aţi urmat, aţi întors chiar oştirea lui de l-au dat în mâinile voastre, voi, oameni fără căpătâi şi cu totul străini de această ţară? Gândiţi-vă singuri, printr-aceasta, la ce căpătâi o să ieşiţi? Vreţi să mă omorâţi? Eu nu mă tem de moarte! Eu am înfruntat moartea în mai multe rânduri! Mai înainte de a ridica steagul spre a cere drepturile patriei mele, m-am îmbrăcat în «cămaşa morţii»! Turcii sunt în ţară, dar nu sunteţi în stare şi nu veţi fi niciodată în stare a vă bate cu dânşii cu ispravă”
-Rep. Ce cântec ai vrea să auzi, astăzi şi mai întotdeauna, din sufletul românilor?
-T.V. „Tudor, Tudor, Tudorel,/ Dragul mamei voinicel…”
Profesor dr. Vasile GOGONEA
