Ne cheamă Doamna Melencu, diriginta noastră de-acum 50 de ani. Zice că vrea să strige catalogul, să ne numere, să ne vadă care cum mai arătăm, ce mai facem, să ne mai urecheze dacă n-am fost cuminţi în ultima jumătate de secol şi să ne povăţuiască pentru următoarea jumătate.
Splendidă iniţiativă, ce ziceţi?
O vom revedea în carne şi oase pe veşnica nemulţumită de noi, diriginta Ana Melencu („Fir-aţi voi să fiţi, las că vă fac eu să-nvăţaţi, scoateţi câte-o foaie de hârtie…”), şi pe Tinca Popescu-Popica (pica pe Gigel!), Rodica Jerişteanu-Popescu, pe Victor şi Marieta Brăiloiu, dascălii noştri care ne-au luminat mintea. Vom revedea clasele şcolii cu holul acela mare în care „dl Goe” făcea vocalize când ieşea de la grădiniţă şi îşi căuta: „mama Relicaaa…” şi, de ce nu, poate avem ocazia să-i vedem pe actualii liceeni cărora să le spunem câte ceva din cele trăite de noi pe aceleaşi bănci în urmă cu o jumătate de secol şi ce-i aşteaptă până ajung şi ei să aniverseze 50 de ani de la absolvire. Ne vom revedea, ne vom îmbrăţişa, ne vom bucura şi ne vom amuza în faţa tabloului clasei privind pozele noastre la cum arătam atunci şi cum arătăm acum, dar vom vărsa o lacrimă pentru că mulţi de pe tablou, dascăli şi elevi, nu mai sunt, – au plecat în eternitate. Au plecat şi ne privesc din ceruri, mulţumiţi că au lăsat în urma lor generaţii şi generaţii de discipoli, profesorul Mitică Melencu, directorul liceului, veşnic optimistul tobă de matematică, cel care rezolva orice problemă din gând, fără tablă şi cretă, bătrânul lord Mitică Bondoc, directorul de dinainte, eruditul istoric Micu Popescu, directorul de mai târziu, Popescu mama-Relicaaa…., vi-l reamintiţi pe fii-su George?, distinsa familie Dinescu Angela şi Vasile, frumoasa Milica Leuştean-Boişoru, Nea Mitică Popica, cel care făcea legea pe teren în orice sport, etc. Să ni-i amintim cu respect şi să ne plecăm capul în faţa tabloului cu numele şi fotografiile lor. Cu ochii la tablou şi cu sentimente de pioşenie vom privi în gol şi pentru că 10 dintre colegii noştri s-au dus cu directorul Melencu să înjghebeze o clasă de elită acolo sus. Şi n-a luat cu el pe fiestecine, l-a luat pe doctorul Miron Tudoran, cel mai cuminte şi mai conştincios dintre noi, pe inginerul Petrică Surupăceanu, muzeograful Ion Lăceanu, contabilul Filip Aurelian, coloneii Nicu Bordea şi Ilie Stăncioiu şi nu în ultimul rând pentru pe profesorii Vasile Neamţu, colegul meu de bancă timp de aproape şapte ani, Apostoiu Maria, Stanca Ion, Rânculescu Ion, pentru a-i şcoli pe cei cu păcate care, ajunşi sus, se vor în rai. Dumnezeu să vă odihnească-n linişte, nea Mitică, şi să ai sufletul împlinit că toţi care-am rămas ţi-am urmat învăţătura. „Mă copile, tu trebuie să ai o diplomă care să-ţi aducă pâine, numai asta de liceu n-ajunge”, era sloganul lui zi de zi, ca să folosesc un termen mai actual, cu care ne mobiliza să învăţăm. Da, poate de necrezut, dar toată clasa noastră nu s-a oprit, a mers mai departe şi are acea diplomă care ne aduce pâine! Să luăm însă lucrurile aşa cum le-a rânduit pronia cerească şi să răspundem la glasul clopoţelului. S-aude la voi acolo, ăia de pe Gilort: Ion Chiriac, , Paula Mihăilencu Angelica Stoian, Bălăcenoiu Elena, Buduran Ion, Badalea Valentina, Ionescu Despina, ăia de pe Galbenu: Gigi Cioplean, Costică Matea şi Petrică Băbăligea şi voi ăia de dincoace de Cernăzoara: Dan Urdă şi Staicu, voi de pe linia Hirişeşti – Crasna – Muşeteşti: Bâcă Alexie, Roşculete Traian, Nicuţ Gheorghe, Blându Romeo, Rujan Maria şi, staţi că nu s-a terminat catalogul, Ratcu Maria, Năstase Rodica, Burlan Gabriel, Popescu Vasile, Daju Ion şi tu, acela de la Zorleşti, Ion Filipoiu, I. Novăcescu, I. Zorlescu şi cum te-o mai chema, că voi ăştia, poeţii-scriitori, vă daţi câte-un nume altul cu fiecare poezie pe care-o scrieţi. Vezi că tu nu poţi să lipseşti că erai şeful clasei. Abia aşteptăm să te ciufulim pentru…, şti tu! Să nu care cumva să lipsiţi vre-unul, iar dacă ceva-i neclar, căutaţi-l pe Chiriac, pentru că el îi gazda. Şi de nu ne-o plăcea cum ne va aştepta, cum a pregătit şcoala şi restaurantul, ne ducem peste el acasă. Dacă nu-l găsiţi pe el, sunaţi-mă pe mine la 0741.248444 sau www.ionstaicu.ro şi vă fac eu legătura cu toţi. Haide-ţi să mai fim odată copii până nu „dăm în mintea lor”! I-auziţi ce zice Filipoiu într-o poezie: O, cititorule, poţi tu să crezi/Că nici o bucurie nu-i egală/Aceleia în care îţi revezi/Colegul tău şi şcoala ta natală ?
General rezervă I. Staicu
