Sunt 20 de ani de când Vasile Râbu a venit, timid, către social – democraţie, împreună cu Ion Văcaru, cumnatul său. În tot acest timp Vasile Râbu s-a aflat în prima poziţie politică însă primul său mandat de consilier judeţean a început în anul 2004, după ce puterile locale şi regionale îşi consumaseră deja trei etape de existenţă.
În cel de-al doilea mandat ca şi consilier judeţean Râbu a primit nominalizarea ca vicepreşedinte al Consiliului Judeţean, după retragerea lui Corneliu Popescu, dar şi cu sprijinul puternicei organizaţii din Motru, pentru care în 2008 Râbu a făcut un gest de mare fineţe, cedând preşedenţia primarului adus, în înţelegere cu Ion Călinoiu, de la PRM – Dorin Hanu. Jocurile politice pot să inflameze, de multe ori, orgoliile, însă Vasile Râbu s-a dovedit şi poate rămâne în continuare un valoros om de echipă, în condiţiile în care partidul are nevoie de personalităţi de calibru. Vasile Râbu are şi calitatea de doctor în ştiinţele mineritului dar şi cealaltă calitate, umană, de personaj agreabil, ingredient care îl face să fie redutabil pe eşichierul politic. Râbu tratează lucrurile într-un mod aparte, şi este firesc să fie aşa, pentru că fiind conducător zeci de ani a învăţat din mers arta conducerii şi a socializării din posturile de conducere. Aşa cum am mai spus-o, Vasile Râbu este şi un politician cu statură morală, prezenţa sa în biserică putând fi înregistrată în fiecare vineri dimineaţa şi în zilele de sărbătoare, unde nu se duce ca om politic ci ca bun creştin.
Facem această prezentare încercând să punctăm, într-un mod oarecum aparte, aniversarea unei zile de naştere legată de o sărbătoare dragă românilor – Dragobetele.
Constantin Bunilă
