În vremuri de criză, economico-socială şi financiar bancară, iată că nişte universitari gorjeni ne-au arătat că nu există criză de idei.
Cu prilejul împlinirii a 72 de ani de la inaugurarea Ansamblului monumental al sculptorului Constantin Brâncuşi de la Târgu-Jiu, cea mai celebră Triadă tipologică arhitectural-sculpturală din lume, Universitatea “C. Brâncuşi” din urbea de pe Jii l-a avut ca invitat de onoare pe scriitorul Horia Muntenuş, din Cluj-Napoca. Unul dintre puţinii brâncuşiologi autentici din România şi de aiurea, premiat şi în occident pentru o carte a sa de eseuri despre Brâncuşi. După un tur de forţă prin câteva licee din Cetatea Băniei, Horia Muntenuş a poposit şi la Târgu Jiu, la invitaţia poetului şi actorului George Drăghescu şi a profesorului universitar dr. Ion Popescu Brădiceni.
În prezenţa decanului prof.univ.dr. Dan Gheorghe Mălăescu, de la Facultatea de Asistenţă medicală generală, Arte şi Educaţie Fizică şi a lui Ion Popescu Brădiceni, Horia Muntenuş a conferenţiat în faţa studenţilor de la Arte Plastice, anul II, vinerea trecută, între orele 12-16, Amfiteatrul “Valentin Taşcu” fiind arhiplin. Scriitorul Horia Muntenuş, care este tradus şi în limba franceză, a conferenţiat, în primul rând, despre Constantin Brâncuşi cel naţional şi universal, şi în al doilea rând despre Brâncuşi cel refuzat de către sistemul comunist-dejist al anilor ’50 – şi acceptatul de către statul francez spre a deveni, deşi zeci de ani nu-şi dorise, păstrându-şi cetăţenia română, chiar cetăţean al ţării de adopţie.
În a doua parte a conferinţei, Horia Muntenuş a făcut delimitările fundamentale şi esenţiale cu privire la cele două curente cultural-artistice contemporane rivale, nu numai în România, ci şi pe mapamond: Postmodernismul şi Transmodernismul.
În aceeaşi ordine de idei, Ion Popescu Brădiceni a continuat şirul argumentelor aduse de invitat, reamintind încă o dată, şi în acest context inedit, conţinutul celor 26 de legi ale transmodernismului formulate de domnia sa.
Încheierea conferinţei de omagiere a creatorului sculpturii moderne universale şi, în primul rând, al Triadei – Masa Tăcerii, Poarta Sărutului. Coloana Infinitului – a aparţinut însă, ca o confirmare a unei tradiţii deja instituite celor doi studenţi de excepţie Florin Hutiu şi Valentin Brânzan.
Studenţi excepţionali care, fiecare în parte, au pus în discuţie Opera lui Constantin Brâncuşi într-o paralelă cu scriitorii francezi Guillaume Apolinaire şi Andre Derrain. Ei au făcut menţiunea, mai puţin cunoscută în România, că singurul artist avangardist invitat să vorbească la mormântul lui Guillaume Apolinaire, în anul 1918, a fost chiar românul Constantin Brâncuşi.
Pe atunci, în succintul dar densul său „Elogiu Marelui Apolinaire”, Constantin Brâncuşi a ţinut să menţioneze aportul acestuia la definirea şi teoretizarea doctrinară a cubismului.
Rămâne un fapt de cultură realmente extraordinar că lumea gorjenească nu-şi uită marii înaintaşi, chiar dacă la Bucureşti politicienii şi culturnicii vremii se pierd în mărunţişuri şi murdării scremute precum moţiuni de cenzură şi legi ale (anti)educaţiei tinerelor generaţii.
Marea artă şi marea cultură la care-a robotit genialul Titan de la Hobiţa s-au omagiat cum se cuvine de universitari şi studenţi gorjeni de la Universitatea ce poartă numele patronului său spiritual – C. Brâncuşi.
Ion Predoşanu
