Nici nu s-a topit bine zăpada că prin unele locuri au şi început să fie vizibile urmele „civilizaţiei” unora dintre noi (pentru că aici trebuie să spunem clar că fenomenul nu este specific tuturor conjudeţenilor noştri, dar ştiţi vorba aia „e de ajuns un par la o căruţă de oale”) acolo unde nici nu te aştepţi.
Cu puţin timp în urmă, dorind să fac nişte fotografii în perimetrul cunoscut îndeobşte pescarilor ca „La evacuator”, acolo unde Jiul se uneşte cu Tismana şi Bistriţa, am fost neplăcut surprins de mizeria existentă în acel loc. Tot felul de resturi menajere şi ambalaje zăceau aruncate inclusiv pe coasta digului, să nu mai vorbim de haine vechi abandonate probabil de cei ce se plimbă prin sate cu „coleusul” ambulant, iar ce nu pot vinde abandonează la întâmplare.
Un loc de o frumuseţe aparte, acolo unde apele bătrânului Rhabon, cum era cunoscut Jiul în antichitate acum curăţate de cărbunele ce înainte se spăla în „vale”, îşi uneşte undele cu două dintre cele mai pitoreşti ape curgătoare din Gorj ce au inspirat de la rapsozii populari la mai nou coborâtorii pe ape repezi în sportul importat nu cu multă vreme „din state” numit rafting (traseu de dificultate medie), este asaltat de o grămadă de gunoaie şi deşeuri unele posibil chiar aduse din alte părţi şi basculate acolo.
Mi-am adus aminte ceva legat de acest fapt. Acele aşa-zise acţiuni de ecologizare de care mass-media este prompt informată (şi convocată să le mediatizeze) se desfăşoară cu predilecţie în proximitatea Zilei Mediului ori altele asemenea atunci când o multitudine de organizaţii care de care cu nume mai pompoase „se agită” culegând trei pungi şi două pahare de plastic (bineînţeles cu cameramanii în spatele lor), scopul lor fiind după părerea mea nu de a curăţa, ci mai degrabă de a se vedea la televizor ori la ziar. Cea mai bună dovadă la spusele mele (şi aici nu am pretenţia că am descoperit eu America ori mersul pe jos) este faptul că odată trecute zilele respectivelor evenimente majoritatea organizaţiilor cad „în letargie” aducându-şi aminte abia anul următor în apropierea zilelor ce presupun aşa-zisele acţiuni de ecologizare făcute de cele mai multe ori „de ochii lumii”.
Şi uite aşa iarăşi ne furăm singuri căciulile constatând că deşi se fac o mulţime de acţiuni de acest fel, locurile în care trăim ori mergem pentru petrecerea timpului liber sunt tot mai murdare când normal ar trebui să fie invers. Pentru că mulţi au văzut, dar poate nu au făcut legătura între faptul că o serie de unităţi ori organizaţii „dau în bâlbăială” cu câteva zile ori săptămâni înainte de anumite sărbători unde se fac acele, hai să le zicem cu indulgenţă, ecologizări, dar mai puţin din dorinţa de a reglementa (şi aici iarăşi vin cu părerea mea că este mai simplu şi mai civilizat în acelaşi timp să se menţină curăţenia decât să se meargă în acţiuni de ecologizare „regizate” de cele mai multe ori cu scopul de a ne vedea la televizor ori la ziar).
Ei acum, dacă tot a venit vremea bună şi sperăm ca iarna să nu ne mai facă vreo surpriză o să mergem şi noi prin mai multe locuri să vedem şi chiar o să indicăm celor ce chiar doresc să dea o mână de ajutor cu adevărat la curăţenie în locurile unde se poate acţiona cu succes la păstrarea factorilor de mediu şi conservarea ambientului natural. Şi toate acestea în mod permanent nu numai în proximitatea unor sărbători unde lucrurile se fac aşa mai mult „pentru poză”.
Mugurel Petrescu
