Una pe zi – Mea culpa, domnule profesor Iancu Popescu

319

Astăzi aveam de gând să lucrez la o carte intitulată „10 ani în umbra lui Adrian Păunescu”. N-am renunţat, dar de Buna Vestire, am avut o surpriză plăcută şi nu prea.
Am fost sunat de domnul profesor de limba şi literatura română Iancu Popescu, din Târgu Jiu, cititor avizat şi colaborator al cotidianului nostru de suflet Gorjeanul, care mi-a făcut o observaţie. M-a corectat şi bine a făcut. În articolul meu despre Discordia din CAR Condordia, am comis o greşeală. Majoritatea n-au observat-o, ştiutorii de limba latină fiind din ce în ce mai rari. La un moment dat, făcând referire la Fundaţia „Casa Brâncuşi-Hobiţa”, aflată o vreme în adormire, scuzaţi termenul mai obişnuit pentru adormirea în care s-a aflat masoneria românească în vremea comunismului, m-am exprimat folosind un termen latinesc incorect. Scriam cuvântul „redivivus”, în sens că fundaţia a renăscut. Corect ar fi fost să folosesc forma „rediviva”, în acord cu substantivul fundaţie, care-i de genul feminin.
Oarecum, scuzabil pentru un absolvent al Liceului Teoretic din Peştişani, secţia reală şi nu umanistă, apoi al Facultăţii de matematică-mecanică (Secţia maşini de calcul, adică actuala informatică) a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. Practic n-am făcut decât un an de limba latină, în vremea liceului, cu minunatul profesor Gheorghe Mărculescu. Ceea ce mai ştiu, plăcându-mi limba latină, i se datrorează regretatului şi pasionatului meu profesor de latinească.
Din vorbă-n vorbă, am mai aflat că domnul profesor Iancu Popescu l-a avut elev încă de pe la vârsta de 11 ani pe actualul doctor în filologie Ion Popescu Brădiceni, O altă întâmplare care ne leagă – pe domnul profesor Iancu Popescu şi pe subsemnatul – este faptul că Adrian Dohotaru, fostul meu coleg admirabil de la revista Flacăra, condusă de poetul de excepţie şi fulminantul publicist Adrian Păunescu, îi fusese coleg de facultate la Filologia clujeană domnului profesor Iancu Popescu.
Iată de ce găsesc necesară această „Mea culpa”, expresia fiind tot latinească, promiţându-i celui care m-a corectat – fără răutate – că ne vom întâlni spre a depăna aminitiri despre regretatul poet, eseist şi diplomat Adrian Dohotaru. Un om de o rară bunătate şi cultură, ucis de naţionaliştii serviciilor secrete din Ucraina, la întoarcerea sa de la Odesa. Unde participase, ca Secretar de stat în Ministerul de Externe al României, la dezvelirea unui bust al lui Mihai Eminescu. Bust pe care l-am văzut şi eu la Odesa, în anul 1996, l-am fotografiat şi am imaginea lui, pe film fotografic, ca mărturie. Întrucât naţionaliştii ucraineni au distrus bustul Poetului Naţional Mihai Eminescu şi l-au făcut dispărut.
Ion Predoşanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here