Acum o secol, într-o zi de marți, la 8 mai 1923, începând cu ora 10:00, în Cimitirul din Rasovița, județul Gorj, a avut loc o marea solemnitate pentru stabilirea Eroului Necunoscut, dezgropându-se osemintele unui ostaș necunoscut ucis în luptele din toamna anului 1916 pe aceste meleaguri, ce avea să devină unul dintre cei zece care au fost duși la Mărășești pentru a se alege simbolul Eroului Necunoscut.
Ideea simbolizării jertfelor anonime prin glorificarea unui erou necunoscut se pierde în negura vremilor, dar ea a renăscut la sfârșitul Marelui Război, când omenirea s-a pomenit în fața unei hecatombe umane nemaiîntâlnite vreodată. După sărbătorirea Victoriei, aproape toate statele beligerante și-au pus întrebarea cum s-ar putea aduce un omagiu soldaților morți pe câmpul de onoare și, îndeosebi, eroilor necunoscuți. Se căuta un simbol care să eternizeze jertfa marilor soldați ai istoriei și, în același timp, să păstreze pentru totdeauna în legenda secolelor viitoare și imaginea cetățeanului anonim căzut pentru Patrie. Așa s-a născut simbolul Eroului Necunoscut! Se simțea nevoia – și oamenii politici ai vremii au intuit asta – unei ceremonii, pe cât de înălțătoare, pe atât de pătrunsă de pioșenie și recunoștință, care să se desfășoare, de data aceasta, în chiar capitala României Unite, în Bucureşti. O ceremonie de demnitate națională care să preamărească Jertfa pentru Țară și eroismul Ostașului român. Ea s-a numit: Ceremonia reînhumării Eroului Necunoscut! Simbolul sacrificiului celor mulți, căzuți pentru reîntregirea Patriei!
Un rol important pentru realizarea acestui simbol l-a avut „Societatea Mormintelor Eroilor Căzuți în Război” înființată pe data de 12.09.1919 prin Decret Lege nr. 4106, semnată de Regele Ferdinand, având ca fondator și președinte de onoare pe Regina Maria – care era și președinte al Crucii Roșii din România – iar ca președinte activ pe Mitropolitul primat Miron Cristea, devenit la scurt timp Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Prin Legea din 02.06.1926, Societatea Mormintelor Eroilor Căzuți în Război a căpătat denumirea de „Societatea Cultul Eroilor”.
Conducerea țării a hotărât ca acest monument, care nu era altceva decât o simplă criptă acoperită cu o lespede de piatră decorată cu sculpturi florale, să adăpostească osemintele unui ostaș anonim, oseminte aduse direct din locurile unde s-au dat cele mai grele lupte ale Marelui Război: de la Mărășești, Mărăști, Oituz, Poeni – toate jud. Bacău; Azuga – jud. Prahova; Bălăria (Valea Plopilor) – jud. Vlașca; Topraisar – jud. Constanța; Rasovița – jud. Gorj; Ciucea – jud. Cluj și Chișinău – Basarabia.
Ceremoniile de deshumare și ridicare a acestor rămășițe pământești au fost urmate de așezarea lor în zece sicrie de stejar, căptușite cu tablă de zinc și depuse în Biserica „Adormirea Maicii Domnului” de la Mărășești, în ziua de 13 mai 1923.
Așadar, Rasovița din județul Gorj a fost aleasă de Marele Stat Major pentru a da eroul oltean, așezat în unul din cele zece sicrie cu ostași necunoscuți, dintre care să se aleagă simbolul Eroului Necunoscut, iar Gorjul a ținut să dea acestei solemnități un caracter de adevărată prețuire și măreție.
Dezgroparea osemintelor a început la ora 10, în prezența unui numeros public. „Dezgroparea s-a făcut Marți dimineața, la ora 10. La această oră, pe lângă populațiunea, fruntașii, cărturarii, preoții și școalele comunelor Arcani, Brădiceni, Lelești, Rasova, Dobrița, Runcu, Dobrești ș.a., au sosit școalele secundare de băieți din Târgu Jiu. Au luat parte de asemeni trupe din Regimentul 18 Gorj, cu muzică și drapel din artilerie, în frunte cu comandanții tuturor unităților, între care domnii colonel Trușculescu, comandantul brigăzei și colonel Stănescu, comandantul eroicului Regiment 18 Gorj”, scria ziarul Universul din București nr. 120 din 11 mai 1923.
„Din cele două gropi (morminte) comune s-a dezgropat un soldat român, uriaș prin statură, și după spălarea oaselor cu vin, în fața tuturor celor prezenți, pe fostul loc de luptă, a fost oficiat serviciul divin de către 12 preoți”, se precizează în ziar.
După serviciul divin, au urmat o serie de cuvântări pentru cinstirea acestui eveniment grandios. Din partea clerului a vorbit preotul Prejbeanu, din partea guvernului, Ion Nicodim, 
Prefectul Județului Gorj, invalid de război, care a arătat rostul și măreția acestei solemnități. A urmat Gheorghe Lungulescu, reprezentantul Societății Mormintelor Eroilor Căzuți în Război, care a evocat lupta de la Rasovița și solemnitatea stabilirii unui simbol al Eroului Necunoscut „fiindcă istoria țării noastre s-a scris în fapte, pe câmpul de luptă, iar nu în vorbe, iar actele de vitejie cele mai mărețe, le găsim pe umilele cruci ale eroilor necunoscuți, răspândite pe tot cuprinsul țării noastre”, a motivat G. Lungulescu. O altă cuvântare frumoasă a fost a unui învățător invalid de război, iar seria cuvântărilor a fost încheiată de către domnul colonel Trușculescu care a amintit măreția și însemnătatea victoriei de la Rasovița din octombrie 1916.
Militarii prezenți și fanfara au dat onorul ostașului necunoscut în timp ce domnul colonel Stănescu a depus pe giulgiul care învelea oasele eroului, „Crucea Comemorativă” a războiului cu bareta Jiu, însoțită de câteva cuvinte solemne și impresionante. „Sicriul, drapat cu pânză de culoarea sângelui închegat și învăluit de un imens drapel tricolor a fost ridicat pe un afet de tun peste care s-a depus o imensă coroană din frunză de lauri și flori liliachii, din partea Societății Mormintelor Eroilor Căzuți în Război și a pornit spre Târgu Jiu urmat de școalele secundare, care, pe tot parcursul drumului, au intonat marșuri patriotice”, se arată în articol. La podul Jiului, unde a avut loc lupta populației civile din 14 octombrie 1916, cortegiul a fost întâmpinat de o imensă mulțime. Aici au vorbit domnii Vasile Slăvescu și doctorul Nicolae Hasnaș, senatorul. „De aici sicriul a fost dus la gară și îmbarcat într-un vagon special, admirabil împodobit cu flori și fanioane. Vagonul a fost apoi îndreptat spre Mărășești. Mașina trenului care ducea vagonul a arborat tricolorul”, așa se încheie articolul „Eroul nostru necunoscut” din ziarul „Universul” nr. 120 din 11 mai 1923.
Col. (rtr.) Gigi Bușe
