S–a născut la data de 3 noiembrie 1924 în satul Răşina, comuna Ţicleni, jud. Gorj. Tatăl, George Beuran, învăţător şi publicist, care editează la Lipova săptămânalul „Tineretul Învăţătoresc” între anii 1935 – 1944; mama, Ioana (născută Gogonea).
Urmează şcoala primară la Lipova ( 1931 –1935 ); gimnaziul ( 1935 – 1939) şi Liceul Comercial în aceeaşi localitate. Urmează apoi cursurile Şcolii de ofiţeri de rezervă de la Lipova. Regimentul acestei şcoli militare participă la luptele împotriva armatei germane pentru eliberarea Văii Mureşului. Beuran Grigore a făcut parte din Detaşamentul de la Păuliş, care, luptând eroic, a dat sute de victime contabilizate la Războiul II Mondial. Pentru aceasta a fost recunoscut ca veteran de război şi i s–au acordat diplome şi medalii. Se înscrie apoi la Facultatea de Drept a universităţii din Cluj, pe care a absolvit–o cu succes.
În perioada facultăţii a îndeplinit şi funcţia de pedagog la Liceul Sanitar din Cluj, iar după absolvire a fost profesor la Liceul Comercial din aceeaşi localitate. Este angajat apoi ca jurisconsult la Clinici; în acestă perioadă publică o serie de articole în gazetele locale, fapt ce-i determină pe cei de la revista „Tribuna” să–i propună să se angajeze în cadrul colectivului acestei reviste literare. Aici a funcţionat timp de 17 ani, după care trece la revista militară „Scutul Patriei”, unde lucrează până la pensionare.
Debutează în clasa IV în una din revistele şcolare „Ştie multe”, scrie apoi epigrame în „Tineretul Învăţătoresc” (1943), semnate Valeriu Beuran; acesta e săptămânalul condus de tatăl său – un gorjean aprins.
A debutat la câţiva ani după război, în „Almanahul Literar” (azi revista clujeană „Steaua”), condus de A. E. Baconsky.
S–a consacrat ca scriitor prin volumele de proză: „Ochi Adânci” (1962) „În Valea Mureşului” (1964), „Regăsire” (1968 ), „Cifrul Petre Petrescu” (1968).
„Ora 23”, „Ancora n–a fost aruncată la timp” (1979). Este autor al unei piese într–un act – „Coţofana” (1964 ) şi a unor scenarii radiofonice inspirate din realitate.
Protagoniştii operelor sale exprimă diverse concepte morale, pe care autorul le consideră semnificative pentru schimbările în viaţa contemporană. Ironia este mereu prezentă în paginile operelor sale. Prin aceste metode încercă să dea o valoare educativă scrisului său.
Aşa se explică faptul că în 1964 este propus să devină membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Socialistă România, iar academicianul Ovid Crohmălniceanu este cel care semnează actul de intrare în acestă uniune literară.
Participarea activă la luptele de la Păuliş l–a determinat să reflecte această temă în unele din operele sale – cea mai semnificativă din acest punct de vedere este „În Valea Mureşului”.
Eroul romanului său „Evadarea”, Radu Cornea, elev al Şcolii militare de ofiţeri de rezervă din Lipova.
Datorită faptului că a lucrat câţiva ani la o revistă militară şi a temelor de acest gen tratate, a fost denumit şi scriitor militar. Celebrează cu emoţie atitudinea patriotică şi spiritul de sacrificiu, omagiază eroismul ca permanenţă a istoriei noastre naţionale.
În cartea lui Nicolae Pop „Perimetru sentimental, dialoguri cu scriitori olteni” G. Beuran declară că, deşi a locuit în alte părţi ale ţării, sufleteşte nu a părăsit niciodată meleagurile de unde s-a ridicat. Era mândru de originea lui oltenescă, de faptul că Oltenia a dat ţării şi lumii pe Coandă, Brâncusi, Arghezi, Titulescu. Nu suporta bancurile de prost gust pe seama aşa – zisei neemancipări a oltenilor.
În paginile revistei „Tribuna”, ca redactor a mijlocit publicarea operelor unor scriitori olteni, singura condiţie fiind talentul acestora.
G. Beuran recunoaşte faptul că stilul exploziv pe care-l foloseşte este o moştenire ancestrală, iar biografia celor mai mulţi eroi ai cărţilor sale începe în Oltenia, apoi continuă în alte părţi (ceea ce confirmă spusele de mai sus, că nu a părăsit sufleteşte meleagurile natale). Deci, eroii săi îi dezvăluie obârşia.
Eroul cărţii „Cifrul Petre Petrescu”, un locotenent inginer de aviaţie, o victimă a hitleriştilor, sugerează că este inventatorul rachetelor. În perioada scrierii cărţii autorul nu ştia nimic despre H. Coandă. În cartea de mai sus el a spus un adevăr – oltenii sunt printre primii realizatori ai supersonicelor.
G. Beuran îl consideră pe H. Coandă un poet în felul lui, pe Brâncuşi de asemenea, iar de Arghezi nu mai e nimic de comentat. Asemenea lor, Tudor din Vladimiri şi Ecaterina Teodoroiu. Toţi marii fii ai Olteniei au purtat şi poartă în ei fiorul poeziei.
Referitor la oamenii Gorjului, contemporani cu el, care sunt petrolişti, mineri, energeticieni, constructori de locomotive electrice, oameni politici – apreciază că–şi aduc cu brio aportul la dezvoltarea ţării şi consideră că acesta e încă un argument a releva eclipsa de inteligenţă a acelora ce, mizând pe un râs în sine, fără acoperire, adică de dragul efectelor facile, inventează bancuri pe seama oltenilor.
Proza lui G. Beuran este presărată cu umor. Este considerat un umorist, el susţine că românul, mai cu seamă cel de pe meleagurile Olteniei, are o vădită înclinare nativă spre umor. Un moţ pur–sânge, literat şi doctor în filozofie a spus că ţâşneşte umorul din tot ce scrie G. Beuran. Menirea lucrărilor sale era să–i facă pe oameni mai buni, mai educaţi, mai iubitori de adevăr şi dreptate; demnitatea şi lupta pentru menţinerea ei este firul roşu ce străbate tot scrisul său.
Din păcate, cu volumul II al romanului „Evadarea” a avut foarte multe necazuri datorită cenzurii, care i–a cerut de nenumărate ori schimbarea unor pasaje din text, deoarece mereu se recunoşteau în ele unele persoane suspuse ale timpului. Luni în şir a corespondat cu secretari ai C.C. ai P.C.R. trimiţându-le noi variante. Când totul a fost gata, a izbucnit revoluţia, care a adus schimbări majore în viaţa nostră, iar romanul n–a mai văzut lumina tiparului.
Moare în 1999 răpus de un cancer pulmonar.
Au rămas două cărţi în manuscris. Una dintre ele, „Misteriosul povestitor din Atlantida” a publicat–o fiul său, Rareş Beuran, în 2004, la 5 ani de la moarte. Sperăm că şi pe cea de a doua carte o va publica; ea poartă titlul „Amintiri de la „Tribuna” ” şi redă o serie de momente importante din activitatea desfăşurată acolo, profilurile unor colegi de breaslă, momente hazlii din viaţa unora. Sperăm că apariţia acestei cărţi va constitui o pagină din istoria literară a epocii trăite de Gr. Beuran.
Figurează în: Dicţionar de literatură română contemporană de Marian Popa, 1971, Dicţionar cronologic de literatură română, Editura Ştiinţifică şi enciclopedică Bucureşti, 1979 şi Dicţionarul Scriitorilor Români, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1995, Dicţionarul „Autori gorjeni şi cărţile lor”, Editura Măiastra, 2007, redactată de către Al Doru Şerban şi Nelu Vasile.
În vara anului 1979, scriitorul Grigore Beuran, însoţit de către mama sa – „Mama Ioana Beuranca”, de către soţie şi fiul său Rareş, mi-au făcut o vizită la domiciliu, cu care prilej mi-a oferit cartea „Ancora n-a fost lansată la timp”, cu autograf. Păstrez vie acea amintire de suflet, dar şi regretul că de atunci nu l-am mai întâlnit.
Jurist, Ion M Ungureanu-Ţicleni
