Deşi cunoscută întrucâtva în viaţa culturală românească interbelică, Editura RAM din Aninoasa Gorjului, iniţiată în 1934 de fraţii George şi Ilie Dulcu (prin comerciantul Ion I. Bobină), a rămas o mare necunoscută pentru conjudeţeni.
Nici în lucrări documentare mai recente, precum Gorjul cultural – secolul XX (1910-1990), editată la Târgu Jiu în 2008 şi semnată de redutabilul documentarist Vasile Arimia, nu găsim nicio referinţă la aceasta! Chiar dacă informaţii sumare, preluate în general după documentarul nostru din cotidianul „Mesager” (Târgu Jiu, nr. 109/ 11-17 mai 1993), puteau fi întâlnite în Istoricul tipografiilor şi tipăriturilor din Gorj (2001), semnat de Al. Doru Şerban şi Nelu Vasile.
Puţini din conjudeţeni s-au arătat, la vremea respectivă, interesaţi de cărţile editate, adevărata admiraţie şi preţuire venind din alte direcţii. Fără publicitate şi consemnări în presa locală a vremii, activitatea acestei edituri – singura editură din mediul rural a vremii – venea în întâmpinarea unui orizont de aşteptare ce-şi găsise la nivel naţional, şi nu numai, un oarecare segment de receptare format din intelectuali, spirite fine, elite. Cum editura pornise la drum sub pavăza vechiului zeu hindus RAM, ea a avut de la început un program bine conturat, propunându-şi a valorifica texte din (şi despre) gândirea şi filosofia indiană, chineză, japoneză, deopotrivă cu titluri din cultura veche greacă şi occidentală, medievală şi modernă.
Era în mod vădit un program racordat la scrieri de factură spiritualistă şi, în special, ezoterice – ce animau încă viaţa culturală occidentală, – după traducerile tot mai bogate din aceste culturi şi după lucrările ce făcuseră epocă ale Helenei Petrovna Blavatsky („Vocea tăcerii” tradusă de Elie Dulcu) şi Alicei A. Bailey (aceasta din urmă contributoare pecuniară la fondarea editurii şi autoare a unor volume de succes publicate, în traduceri, sub egida Editurii „Ram” din Aninoasa). Legăturile editorilor cu Mihai Drăgănescu din Craiova, directorul «Bibliotecii Metapsihice», revistă lunară de filozofie şi etică spiritualistă (1933-36), ori cu scriitorul Panait Moşoiu din Bucureşti, fondatorul revistei „Ideea”, grăiesc şi acestea despre un interes constant în epocă privind scrierile pe o anumită problematică.
Sub acest aspect, al unor imperative culturale euro-asiatice, Editura RAM se dovedeşte o iniţiativă valoroasă, ilustrând un proiect cultural european, câtă vreme în atenţia editorilor au stat autori «mari» atât din gândirea şi filosofia Occidentului, cât şi din aceea a Orientului, pe unica dimensiune a cunoaşterii profunde, spirituale a sufletului uman, în relaţia lui cu cosmicul şi fundamentele sacrului. Relaţiile cu autori şi edituri din Londra, Paris şi Roma, în vederea unor traduceri şi asumării copyright-ului, grăiesc de la sine despre anvergura proiectului editorial „RAM”.
Să fie aici vorba de un «activism» în direcţia reformării spirituale, aşa cum rezultă din lucrarea semnată de George Dulcu, Criterium de sinteză spirituală (unica, de altfel, din catalogul apariţiilor, referitoare la tâlcurile Evangheliei lui Iisus şi învăţăturile pauline)? Cu atât mai mult cu cât lucrările editate proveneau nu numai din domeniul gândirii filosofico-religioase şi magico-ezoterice, ci şi din aria ştiinţelor psihologice şi parapsihologice, psihiatrice, psihanalitice, sociologice, etice ş.a. Titluri ca „Datoria vieții noastre” (V. Pârvan), „Conştiinţa atomului”, „De la intelect la intuiţie” (Alice A. Bailey), „Doctorul sufletului (Yram), „Filosofia ezoterică a Indiei” (J.C. Chatterji), „Fedru” (Platon), „Lao Tse” (Tao Te King), „Psihanaliză şi psihosinteză”, „Educaţia Voinţii” (Dr. Roberto Assagioli), „Educaţia fizică hindusă” cu o prefaţă de Dr. Gr. Benetato (J. Chakraborty), „Puterea calmului” şi „Spiritul de organizare” (Yoritomo Tachi), „Istoria Atlantidei” (Walter Scott-Elliot), „Utopia” (Thomas Morus), „Dublul Eteric” cu 26 Diagrame (Arthur E. Powell), „Enigma Vieţii şi a Morţii”, „Unde sunt morţii”, „Vederea spirituală şi Lumile Spirituale”, „Somn, Vise, Hipnotism, Mediumnitate şi Nebunie” (M. Heindel), „Viaţa lui Vivekananda” (R. Rolland), „Lumina pe Cărare. Karma” (M.C.), „Istoria vieţii sale, povestită de el însuşi” (Mahatma Gandhi), „Arta trăirii”, „Puterea gândirii” (H. Thomas Hamblin), „Nicolaus Olahus” (trad. de Ştefan Bezdechi, cu un «Cuvânt înainte» de Prof. I. Lupaş, Membru al Academiei Române) şi altele grăiesc de la sine despre profilul special, de anumită problematică filosofico-umanistă, al acestui proiect editorial (tipărind peste 22 de autori şi un număr mai mare de titluri).
Oricum, Editura RAM din Aninoasa Gorjului a fost, în meteorica ei aventură de peste un deceniu, un proiect cultural admirabil, de elevată opţiune cărturărească, de aici interesul trezit în rândul unor personalităţi celebre şi corespondenţa cu acestea (Mircea Eliade, Lucian Blaga, Henriette Yvonne Stahl, Anton Dumitriu, Jwala Prasat Singhal, Alice Bailey ş.a.), cărora nu le rămăsăseseră străine ideile şi mesajul scrierilor de profil.
Neavând o tipografie proprie – ci doar un modest «sediu», mai exact spus o prăvălie, pentru înscrierea la Registrul comerţului, în vederea achitării inevitabilelor obligaţii către stat – Editura RAM contracta imprimarea cărţilor la tipografiile din Craiova, Sibiu şi Cluj – la început chiar la cea din Târgu Jiu -, iar desfacerea lor – prin diferite librării din ţară.
Documentându-ne încă din anii ‘80 ai secolului trecut asupra acestei „instituţii” culturale gorjene din interbelic, am avut surpriza unei revelaţii: «impactul» Editurii RAM în plan naţional şi universal din anii ‘30 poate fi situat în vecinătatea unui alt proiect cultural de mai largi ecouri în universalitatea creatoare: ridicarea la Târgu Jiu, în anii 1937-38, a unui ansamblu sculptural (Coloana fără de sfârşit, Poarta sărutului, Masa tăcerii), de însuşi părintele artei moderne, sculptorul parisian Constantin Brâncuşi, originar din Hobiţa Gorjului, el însuşi atras (ca atâţia mari scriitori şi artişti din epocă) atât de geniul socratic, cât şi de spiritualitatea Orientului (în piese precum Regele Regilor/ Spiritul lui Buddha, cca 1930, sculptură în lemn de stejar).
E deja cunoscut faptul că Brâncuşi cunoscuse, cu asimilări în opera sa, arta Africii negre, a Egiptului faraonic, dar şi Buddhismul prin scrierile filosofului tibetan Milarepa (1025-1135), drumul său în India pentru a ridica acolo la Indore un «Templu al meditaţiei şi eliberării» fiind unul cu profunde semnificaţii.
Având în vedere toate aceste aspecte, considerăm că prezenta noastră încercare monografică de a lumina «misterul» care s-a adunat de-a lungul timpului în jurul Editurii RAM din Aninoasa Gorjului constituie, deopotrivă, o mai dreaptă punere în valoare şi o restituire multaşteptată, cu impact mai general în opera de valorificare a tradiţiilor culturale româneşti.
ZENOVIE CÂRLUGEA
