În ciuda schimbării de macaz politic şi a celor 7,4 milioane voturi pentru demitere, se vede treaba că T. Băsescu se vrea a fi din nou pe val şi nu oricum ci precum vulpea şireată care lăcomită după pradă se foloseşte de tot felul de tertipuri şi mişcări prin bătătura gospodarului, vămuindu-l cu orice preţ pentru a se îndestula şi supravieţui.
După cum, am fost aproape convinşi că o coabitare preşedinte-premier nu va fi una fericită, nici măcar de compromis, de vreme ce nu o dată ci de zeci şi chiar sute de ori, domnul Băsescu a încălcat orice pact sau înţelegere, dacă acestea nu favorizau interesele şi ambiţiile sale de putere.
Şi iată încă o dovadă, anume, după ce a fost ţinut în braţe pentru a nu cădea în derizoriu, de către obedienta CCR în cârdăşie cu stăpânirea de la Bruxelles, T. Băsescu nu-şi caută doar rebranduirea poziţiei lui în fruntea statului român potrivit atribuţiilor constituţionale, ci şi deplina putere asupra „supuşilor” pentru a finaliza definitiv odiosul său proiect de transformare a României într-o colonie a Americii şi Lumii occidentale. De altfel, dintr-o asemenea direcţie a primit un sprijin neprecupeţit şi pentru instituirea în ţară a unui regim de dictatură, al procurorilor şi judecătorilor de curte, avându-l şi purtându-l pe „naşul” lor în suflet.
Într-adevăr, revenindu-şi din şocul insucceselor sale din 2012, T. Băsescu se aşază acum strategic şi atacă furibund pe mai multe planuri. Pe de o parte, a început să pună pe picioare o nouă formaţiune politică, practic venită din interiorul Palatului Cotroceni, unde consilierii săi, deşi nu au voie conform legii şi fişei postului, să cocheteze cu doctrine şi simpatii politice, i-au pus pe tavă prezidentului o Mişcare Populară. Adică, s-a dat startul încropirii unui partid ce se vrea a fi de centru-dreapta şi la care au început să adere ceva resturi şi rebuturi din PDL, sau din altă parte. Iar scopul deja mărturisit al partidului băsist este apropiatul scrutin pentru europarlamentare şi de ce nu pentru prezidenţiale din 2014. Evident că, după ce marinarul-şef va avea fantomatica mişcare validă şi pusă pe tavă, la un semnal scurt al de Boc, Udrea şi aripa şchioapă din PDL, dar şi alţi amatori de ciolane i se vor alătura, constituindu-se aşa zisa Dreapta Nouă în politica românească, având ca ţintă alegerile din 2016.
În ce-l priveşte direct, T. Băsescu acţionează vârtos, reînnodând cu un tupeu nemărginit, chiar obraznic, lanţul de ipocrizii şi minciuni, manipulări şi diversiuni în interiorul opiniei publice, în ultima vreme tot mai des colportate, fie prin mici şi timide băi de mulţime, dar mai cu seamă pe la diverse întâlniri, conferinţe de presă şi declaraţii, preluate cu slugărnicie de către propaganda şi media, obediente acestuia – marca B1TV şi PROTV. Pe de altă parte, T. Băsescu, speculând orice gafă a USL, dar şi anumite breşe legislative, la care se adaugă sprijinul pe faţă al CCR, şi-a propus să blocheze Noua Constituţie (evocă vechea Constituţie, până acum vehement criticată de domnia sa!), dar şi regionalizarea, inoculând opiniei publice pericolul federalizării României, sau viitoarea lege electorală, etc., explicaţia motivelor sale fiind de acum de prisos. Sau dacă vreţi, o face iacă-aşa, nu în calitate de constructor de structuri şi programe viabile pentru ţară, ci pentru că aşa doreşte şi se pricepe, adică a distruge tot ceea ce nu-l reprezintă sau avantajează pe ciudatul personaj.
Dar, să facem un sumar exerciţiu de memorie şi să ne reamintim câte ceva din istoria noastră relativ recentă. Bunăoară, cum şi-a asigurat T. Băsescu drumul spre Cotroceni, adică primul mandat de preşedinte din 2004. Cu multă, multă minciună, prostindu-ne pe faţă, între altele că se fură masiv şi cu calculatorul. Altfel spus, hoţul striga „hoţii”, însăşi furând voturi printr-o astfel de manipulare şi diversiune la scară naţională. A urmat după aceea, pentru români, calea anevoioasă pe Golgota patimilor politice băsiste, însoţită de o propagandă sinistră, până la dezmăţ, sufocând efectiv starea de spirit şi buna cuviinţă a populaţiei României. Apoi, ne aducem aminte cum pentru obţinerea celui de-al doilea mandat, pregătit printr-o campanie electorală murdară şi în final cu o reuşită ce a pus foarte multe semne de întrebare, acelaşi domn Băsescu, minţea cu mâna pe Biblie că nu l-a lovit cu pumnul pe un copil în timpul unui miting electoral. Or, în ciuda martorilor ce au confirmat lovirea copilului, – moderatorul confruntării electorale finale, i-a dat posibilitatea Băsescului să evite esenţa întrebării „uitând” să-l mai întrebe pe protagonist „dacă cu pumnul nu l-aţi lovit, altfel l-aţi lovit pe copil”? Şi în felul acesta, cu toată surprinderea şi rumoarea din sală, T. Băsescu a reuşit să iasă din clinci şi mai cu seamă curat ca lacrima.
Dar oare, atunci când spunea că va demisiona în 5 minute, şi n-a făcut-o, acest personaj atipic în tot comportamentul său nu a minţit? Dar când ne-a asigurat că România nu va fi în criză, pentru ca la câteva zile după să spună cu totul altceva? Nu colporta minciuni gogonate şi când clama că România nu mai are nevoie de un nou acord cu FMI sau de alte împrumuturi împovărătoare, după care avea să-i ordone guvernului Boc exact contrar şi un alt împrumut de 25 miliarde euro de la FMI, UE şi Banca Mondială? Apoi, ne-a mai minţit că nu vor fi necesare măsuri speciale de austeritate, pentru ca ulterior să-i cocoşeze pe angajaţi, pensionari şi alte categorii sociale cu tăieri de 25% din veniturile şi indemnizaţiile lunare stabilite prin lege? Şi nu ne putem opri, reamintindu-i preşedintelui Băsescu şi alte manipulări şi diversiuni, de vreme ce şi cu ocazia referendumului pentru demitere din 2012 a minţit şi a urlat peste tot ca din gură de şarpe, evident pentru a-l auzi stăpânii de la Bruxelles că instituţiile şi statul de drept din România sunt grav ameninţate. În plus, comportamentul şi arsenalul său verbal a continuat şi cu alte neadevăruri precum frauda celor 2,5 milioane de voturi ce avea să declanşeze o adevărată nebunie prin cercetarea multor oameni nevinovaţi de către procurorii servili domniei sale.
Aşa că, o simplă incursiune în activitatea Preşedintelui scoate la iveală minciuni pe bandă rulantă, însă gravitatea faptelor, cu repercusiuni extrem de negative pentru statul şi poporul român, a fost şi rămâne încălcarea repetată a Constituţiei, inclusiv jurământul de credinţă în calitate de şef al statului. Şi a făcut-o numai pentru a-şi potoli setea de putere şi a-şi apăra propriile interese, strângând în jurul său, cu multă dezinvoltură, clientela de partid şi cozile de topor, mulţi alţi indivizi cu afaceri oculte, dar cadorisiţi cu n.u.p.-uri de către o justiţie direcţionată politic, din păcate, chiar la vârf aşa cum se manifestă CCR, DNA sau CSM-ul. Atunci, chiar nu văd sau se fac că nu pricep injustiţiarii domnului Băsescu că marea majoritate a românilor şi-au pierdut încrederea în magistraţi, deşi aceştia constituindu-se în a 3-a putere în stat, ar trebui să fie garantul loial al naţiunii? Sau să le arătăm obrazul pentru că se vede treaba, precum scria Alexandru Vlahuţă „minciuna stă cu regele la masă”, în cazul de faţă prim-mincinosul ţării, ce a reuşit prin această păcătoasă calitate să îmbrobodească, dictând apoi poporului, nu poate fi altul decât preşedintele-guvernator T. Băsescu! Cât despre democraţie, drepturile omului şi justiţie adevărată nici nu mai poate fi vorba în România. Totul este o tristă poveste. Iar domnul Băsescu ştie bine aceste lucruri, numai că se preface că ar fi altfel, în fapt a ştiut ce are de făcut, navigându-şi interesele prin tot felul de meandre ale aşa-zisului stat de drept. În realitate şi-a subordonat şi controlează, făcând mari deservicii statului român, toate instituţiile coercitive: CCR, Procuror general, CSM, DNA, SIE, SRI, plus multe alte pârghii de putere, nu în ultimul rând are sprijinul, deloc dezinteresat de la Bruxelles şi Washington în a impune în România, inclusiv un regim al procurorilor şi magistraţilor.
Oare de ce? Răspunsul, îl puteţi găsi şi înţelege uşor fiecare dintre dumneavoastră.
Altfel, pentru a ne scăpa de Ceauşescu ne-au ajutat alţii, de Băsescu va trebui să ne scăpăm singuri, ori pentru asta avem nevoie în primul rând de multă raţiune şi înţelepciune politică şi civică. Sau înainte de toate, acest personaj ciudat nu ar mai trebui băgat în seamă, dimpotrivă ignorat pentru că după spusele lui şi după toate cele întâmplate în cei aproape 10 ani de mandat prezidenţial poţi să spui că nu mai ai încredere nici să treci…strada. Şi nu în ultimul rând va trebui ca noi românii să ne vindecăm de credulitate şi naivitate, recăpătându-ne onoarea şi demnitatea.
Vasile Irod
