Panopticum este titlul unui consistent volum de studii și eseuri critice, publicat de exegetul gorjean Zenovie Cârlugea, spre finele anului trecut (Editura Fundației Constantin Brâncuși, Târgu-Jiu, 2013). Familiarizați cu scrisul acestui neobosit cercetător al literaturii noastre, nu ne surprinde să remarcăm din nou adâncimea comentariilor de critică și istorie literară, precum și pasiunea pusă în slujba relevării unor valori estetice autentice. Căci, trebuie precizat, întreg volumul se compune din comentarii și analize dedicate unor autori și opere de certă substanță ale literaturii române de ieri și de azi.
Rezultă, așadar, frumoase ,,exerciții hermeneutice”, cum le numește însuși autorul, ce au umplut, în decursul anilor, filă cu filă, această amplă carte, o carte în primul rând extrem de utilă, ce face binemeritate popasuri în momente însemnate ale istoriei literaturii române, de la ,,Luminile latinității orientale”, la ,,Momentul astral al Marii Uniri”, ,,De la «latinismul» istoriografic la «dacismul» romanticilor”, și tot așa, printr-un periplu cronologic, de la marii clasici la poeții moderni, neo- și postmoderni, cu salturile de rigoare. Criteriul selecției ne este lămurit de autor în Cuvântul înainte al cărții: ,,Departe de a intenționa, așadar, tablouri complete de valori, am reținut, în cadrul fiecărei epoci/ generații/ promoții, însă, după cum se poate constata, doar câteva nume. E vorba de autori dintre cei mai reprezentativi, și pentru clasicitate, și pentru modernitate, și pentru neo- ori postmodernitate. Sunt valori sigure ce nu pot lipsi, așadar, din niciun tablou de gen, cu atât mai puțin dintr-o istorie literară fundamentată pe estetic.” (p. 6)
Fără pretenții de exhaustivitate, prin urmare, acest ,,panopticum de opțiuni estetice” pune în valoare, într-un mod nuanțat și sistematizat (cu indice de nume, trimiteri bibliografice pertinente, argumentație solidă), contribuțiile unor autori, contextul epocii și specificul creației literare a acestora. Fenomenul literar românesc îi este familiar autorului (care a debutat cu poezie, a continuat cu numeroase volume de critică, a făcut și face în continuare publicistică literar-culturală ș.a.), iar unghiul investigației critice nu putea fi decât cel al unui comentator implicat și, în aceeași măsură, atent la obiectivitatea percepțiilor și la evitarea zonelor comune. Tocmai de aceea, este de remarcat metoda abordării exegetice, pornind de la un interviu, o convorbire, o întâlnire, lectura unei monografii, a vreunui articol sau studiu despre scriitorul ce face subiectul discuției. În plus, informația și structurarea pe segmente (subcapitole) a expunerii facilitează o mai eficientă lectură, alungând din pagină ceea ce este de prisos. Exemple edificatoare sunt la tot pasul și acestea întăresc impresia de ansamblu asupra acestui studiu laborios, cu accente de scurtă istorie literară.
Se poate, de asemenea constata, caracterul eseistic al lucrării, așa cum, de altfel se subliniază și în subtitlu, adică un discurs interpretativ mai altfel, în sensul unei libertăți de realizare nu doar teoretică, ci și stilistică, îmbinând, într-o manieră agreabilă, informația de ordin bibliografic, memorialistic, documentar cu constatarea critică, valorizarea și plasarea în contextul individual sau, mai larg, al epocii, a creatorilor ce definesc spațiul valorilor spirituale ale românității. Detaliul istoric nu este neglijat, la fel cum nu pot fi trecute neobservate nici contribuțiile unor bravi cercetători din trecutul mai recent sau mai îndepărtat. Istoria, epoca, evenimentul exterior încheagă cadranul poveștii, în interiorul căreia descoperim clasicitatea ori modernitatea operelor noastre, dinamismul manifestărilor literare în evoluția lor neîntreruptă, influențele, interferențele, nota personală a fiecărui scriitor în parte.
De fapt, literatura rămâne prin ea însăși o poveste incitantă, fiecare element de biografie națională ori individuală adaugă fenomenului literar noi conotații, autorul încercând să focalizeze atenția tocmai asupra unor aspecte mai puțin sau insuficient discutate. Se relevă, astfel, puncte noi de semnificație, asociate palierului documentar impecabil și unui scenariu analitic de fină acuratețe stilistică. Remarcăm și nota de originalitate (,,Eminescu în Floreștii Gorjului”, ,,Eminescu și Brâncuși”, ,,Tudor Arghezi și Fundația Culturală «Principele Carol»”, ,,Tudor Arghezi și Carol al II-lea” etc.), oprindu-ne doar la exemplul celor doi mari poeți, însă contextele discutate sunt mult mai generoase și diversificate. I-am amintit pe acești iluștri înaintași, fiindcă lor le-a dedicat autorul Panopticumului studii de referință (anterioare acestui nou demers critic): Tudor Arghezi și spiritul Olteniei (monografie, 2008), Tudor Arghezi – un elogiu al Gorjului (eseu, 2010), Eminescu – mitografii ale daco-românității (studii și eseuri, 2011).
Panopticumul alocă pagini de evocare unor personalități veritabile ale culturii noastre contemporane, creatori cu o activitate vrednică de apreciere (Ovidiu Drimba, Gheorghe Grigurcu), la fel cum punctează linii de semnificație în scrierile unor autori mai vechi (I.L.Caragiale, Lucian Blaga, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu ș.a.) sau mai noi (Lucian Gruia, Nicolae Tzone). Frumoase rânduri restitutive sunt dedicate poeților Daniel Turcea și Ioan Flora.
Despre ultimul, autorul notează: ,,Cred în puterea poeziei lui Ioan Flora de a străbate vremurile și în steaua lui tot-mai-suitoare într-o apogeică și pe deplin meritată consacrare în panteonul literaturii române.” (p. 347)
În Panopticumul său de critică și istorie literară, profesorul Zenovie Cârlugea realizează în aceeași măsură un act de interpretare, restituire documentară și evocare, cultivând un spirit de cumpănită judecată critică, secondat de surse bibliografice, împreună cu tot instrumentarul analitic indispensabil.
Monica Grosu
