După mai multe cărţi pe teme juridice şi administrative, acum, Adelin şi Manuela Ungureanu încredinţează tiparului o nouă carte, Fiu al Novaciului. Inginer Gheorghe Cuţuliga-Pridică, Editura PIM, Iaşi, 2014, foarte bogat ilustrată, în care autorii dovedesc reale calităţi de prozatori.
Urmărind traseul vieţii şi activităţii protagonistului în diferite ipostaze, da capo al fine, tinerii autori au realizat mai mult decât un veritabil documentar, au scris cu talent un Bildungsroman sau un text pentru o simfonie a destinului cu program (sumarul).
Pe axa diacronică (1924-2013) s-au întâmplat atâtea şi atâtea evenimente având în centrul lor un Om care, în mod firesc, a avut o copilărie, o periodă a şcolarităţii de la învăţământul primar la cel superior, cariera de militar în Al Doilea Război Mondial, şi-a făcut o familie cu un unic moştenitor, fiica Irina, şi director al Uzinei electrice Novaci timp de patru decenii până la pensioanrea sa în anul 1988, la 64 de ani.
În jurnalul său olograf, document important în întreprinderea de faţă, Gheorghe Cuţuliga a consemnat momente şi evenimente în legătură cu mari personalităţi ale vremii. Apropiat al doctorului Bădescu şi Răduţescu, prieten cu părintele Ambrozie de la Mănăstirea Polovragi, a cunoscut pe Regele Carol al II-lea în timpul căruia s-a trasat „Drumul Regelui” care a devenit „Transalpina” de azi, a cunoscut pe Ion Antonescu, şeful statului român (6 septembrie 1940-23 august 1944), chinuit la Moscova, judecat şi condamnat la moarte la Jilava, punctul „Valea Piersicilor”. A realizat însemnări în legătură cu Gheorghe Tătărăscu, prim-ministru României, care a venit la Novaci cu ocazia dezvelirii bustului lui Dumitru Brezulescu, fondatorul Băncii „Gilort”.
Casa lui Gheorghe Cuţuliga din Novaci, loc de pelerinaj şi vizite, de la miniştri şi ambasadori, oameni de cultură şi oameni simpli care îi cereau un sfat sau un ajutor. Camera amintirilor sau camera-muzeu este pavoazată cu fel de fel de figuri, în prim plan fiind fotogarfia sa în ipostaza de militar, în stânga figura mareşalului Antonescu ş.a. , iar în dreapta frumoasa şi bogata sa bibliotecă.
Aici îi plăcea amfitrionului să stea adesea, să-şi privească opera şi să mediteze la trecerea inexorabilă a timpului care, „În mersul său ireversibil,/El uzează Tot ce este./ Şi, în mod dramatic, însuşi omul/ Cu tot ce are şi gândeşte”.
Aici se pun la dispoziţie documente interesante în legătură cu alte fapte, evenimente şi personalităţi de seamă. De la generalul Averescu, Ecaterina Teodoriu la I. Gh. Duca, Nicolae Titulescu, dr. gral Răduţescu, Gheorghiu Dej, Nixon, Gorbaciov şi alţii.
Prin ceea ce avea, prin ceea ce cunoştea, după cum a menţionat C. Dârvăreanu, inginerul Gheorghe Cuţuliga-Pridică era o adevărată „enciclopedie”. În acest sens, pe bună dreptate, casa-muzeu a lui Gh. Cuţuliga din Novaci este un autentic Centru de informare şi documentare pentru cei interesaţi de istorie, artă, ştiinţă, cultură, în general.
În acord cu semnatarul prefeţei la această carte, prof. Cornel Şomâcu, susţinem ca această clădire să devină Casă-muzeu sau Casă memnorială ing. Gheorghe Cuţuliga în oraşul de sub poalele Parângului, Novaci. Nu oriunde există asemenea tezaur cultural care trebuie protejat şi pus în valoare de forurile culturale şi politice gorjene.
O altă dimensiune a vieţii şi activităţii lui Gheorghe Cuţuliga-Pridică o constituie relaţia sa cu comunitatea locală, forurile judeţene şi ale Olteniei pe linie profesională şi de subordonare. Participant activ la diverse evenimente (nunţi, botezuri, înmormântări la care era preferat să rostească un cuvânt în legătură cu viaţa şi activitatea celui plecat în „lumea fără de dor”.
La înmormântări se menţine tradiţia cântecului de jale intonat de un grup de femei de dincolo de Gilort, care creează o atmosferă ce emoţionează profund pe cei prezenţi în cortegiul funerar. De menţionat că la momentul plecării sale la cele veşnice, Vasile Ponea, lucrător în sistemul energetic gorjean, prieten al lui Gheorghe Cuţuliga, a rostit un emoţionant mesaj în proză în legătură cu cel care a fost Patriarhul energeticii gorjene, după care a urmat ex-primarul Novaciului (1990-2000) cu un excepţional poem, pro domo, din care cităm finalul.
Îndurerată asistenţă
Când ramurile aşteaptă să înverzească iară,
Când Soarele vesteşte o nouă primăvară,
Când mieii zburdă liber şi veseli pe câmpie
Şi aşteptăm cu toţii ca Domnul să învie,
Cu ochii plini de lacrimi suntem cu toţii, acum,
Căci îl conducem astăzi pe ultimul său drum.
Cu bune şi cu rele-menţionează autorii- viaţa novăcenilor merge înainte aşa cum se întâmplă de veacuri. După înmormântări cu jale, vin nunţile cu ore-n şir de petrecere, apoi botezurile, alt prilej de bucurie pentru fiecare familie şi ciclul se reia la nesfârşit.
Id est vita nostra!
Prin intermediul nepotului său, dr. Adelin Ungureanu, care avea legături cu Rădineştii şi Societatea Cultural-Ştiinţifică „Rădineşti-Gorj”, am făcut schimburi de mesaje şi cărţi care l-au încântat nespus de mult pe ing. Gh. Cuţuliga-Pridică. Ex-inginerul Gh. Cuţuliga a trimis la Rădineşti două scrisori şi două ilustraţii din care selectăm unele pasaje relevante, socotim noi.
Domniei Sale, Domnului Profesor Marin Arcuş, Rădineşti-Gorj.
Cu deosebită stimă şi simpatie, imagine dintr-o casă ţărănească de la Poalele Parângului care dăinuieşte de 111 ani, în care va păşi peste timp chipul şi istoria fostei şi viitoarei comune Rădineşti.
11 sept. 2006
Ing. Gh.Gh.Cuţuliga Novaci-Gorj
A doua ilustrată datată 15 XII.2007
Onorată familie Arcuş,
Primiţi imaginea unei file de istorie. Este Sf. Mănăstire dintr-un Lemn din Vâlcea, ctitorie a Basarabilor, din timpul lui Matei Basarab. Sub streaşina ei, mormântul placat cu marmoră albă în care este dăltuit un epitaf demn de Nic. Iorga, unde şi-a ales loc de veşnică odihnă restauratorul ei de acum şaptezeci de ani, generalul adjutant regal Paul Teodorescu, cel care a realizat Statuia Aviatorilor din Bucureşti, a construit impunătorul edificiu al Şcolii Superioare de Război, ministrul aerului şi al marinei, a trăit aici cinci ani de domiciliu obligatoriu, continuând trăirea până la 93 de ani.
Lângă mormânt Gh. Cuţuliga, ca vechi cunoscut, venit să aprindă o lumânare.
Urmează două scrisori, din care unele extrase:
Stimate Domnule Profesor Arcuş,
Am primit povestea vieţii dumneavoastră intitulată atât de sugestiv”Drum prin vremuri” (…) Vă felicit călduros Stimate Domnule Profesor pentru opera şi operele scoase de sub tipar pentru promovarea actului de cultură românească, vă mulţumesc că, în graba timpului, nu m-aţi dat uitării şi îmi oferiţi momente de odihnă şi desfătare sufletească (…)
Cei care vor răsfoi mâine singura avere pe care o las satului meu, vor găsi alături de nume ca Dumitru Brezulescu, general dr. Virgil Răduţescu, Vasile Paleologul, Gheorghe Ciorogaru, coloneii Theodor Graur şi Aurel Pociovălişteanu, Constantin Flitan, Remus Hădăreanu din Ceanul Mare, Cluj, generalul Toma Pănescu, fost prizonier pe malurile Volgăi şi încă mulţi alţii… şi numele dumneavoastră.
………………………………………………………………………………………………………….
Vă îmbrăţişează Gheorghe Gh. Cuţuliga din Novacii Gorjului.
Ultima epistolă datată 01 august 2012, cu un an înainte de a trece în lumea umbrelor.
Stimate Domnule Profesor Arcuş,
Îmi face deosebită plăcere să am veşti despre distinsa dumneavoastră familie, despre frumosul eveniment din viaţa satului, Inaugurarea Şcolii Generale „Cornelius Radu”, despre trecutul acestui sat românesc atât de documentat în monografia şcolii şi alte lucrări ale dumneavoastră.
Din inimă, felicitări pentru aceste acte de cultură în vremuri împovărate, felicitări pentru păstrarea satului românesc în panteonul în care l-a aşezat istoria a două milenii de existenţă.(…)
Vă mulţumesc pentru cartea oferită cu măgulitoarea dedicaţie, pentru revista „Interfluvii” în care aţi binevoit să înseraţi şi numele meu.
La rându-mi, păstrez în modesta mea bibliotecă, la loc de cinste, tot ce atestă legătura mea cu dumneavoastră, să spună celor de mâine că s-a născut cândva o legătură între Rădineşti şi Novaci(…)
………………………………………………………………………………………………………….
Cu deosebit respect,
Ing. Gheorghe Gh. Cuţuliga
În mod firesc, mai cu seamă la senectute, omul este precocupat obsesiv de ceea ce urmează după…, de posteritate. În legătură cu acest aspect important al vieţii, poetul de la „Mărţişor”, Tudor Arghezi, a scris un poem memorabil.
Posteritatea-i bună aminire
Ce-o laşi în urmă după tine.
E-o nouă vieţuire şi-o reîntinerire.
Fă, omule, în viaţă numai bine!
Iar semenului, dacă-ţi cată rău,
Dă-i binele în schimb
Şi bunul gândul tău.
O carte despre un Om cu o viaţă complexă, prezentată în texte şi imagini revelatoare, pe care o recomand cu căldură cititorilor, iar autorilor le doresc a realiza, în continuare, alte cărţi valoroase sub raport informaţional şi estetic.
Marin I. Arcuş
