Un mandat ratat. Cine trădează interesul naţional?

După cacealmalele de guvern Croitoru şi Negoiţă, preşedintele T.Băsescu acuză în gura mare că majoritatea parlamentară trădează interesul naţional. În realitate, şeful statului nu face altceva decât să arunce palavre

patriotarde şi să adâncească criza politică, decredibilizând Parlamentul şi partidele politice (excepţia se numeşte PD-L), atâta timp cât doreşte cu tot dinadinsul a fi stăpânul absolut şi dacă se poate o realegere cu multă adoraţie şi mitinguri megalomanice, după modelul Kim-Ir-Sen sau F.Castro.

Numai că, la sfârşit de mandat, l-am întreba pe actualul preşedinte dacă nu cumva trădarea interesului naţional i se potriveşte şi domniei sale ca o mănuşă, reamintindu-i cazul ,,Flota”, clasat de către justiţia obedientă, ori dacă este un anticomunist atât de convins, de ce octombrie’89 l-a găsit în structurile de stat comuniste ca şef al navigaţiei civile, şi ceva mai înainte coordonatorul Reprezentanţei statului român la Anvers, lucrând braţ la braţ cu securitatea, după care dosarul său „în interes de serviciu” s-a volatilizat?

Ulterior, ajuns ministru şi în guvernul Român, avea să respingă proiectele de autostrăzi, revenind în 2009 pentru a clama alte inepţii, după cum turiştii străini nu au nevoie de autostrăzi în România pentru că vin cu avionul, uitând să spună şi că ţara pe care o păstoreşte este aşezată pe diverse curbe de nivel unde pentru a ajunge la destinaţie se mai circulă şi cu mijloace de transport auto. Apoi, un alt exemplu despre mofturile şi abuzurile Preşedintelui este recenta supraîndatorare externă, văzută iniţial ca o centură de siguranţă, dar nimeni din camarila lui portocalie nu vorbeşte cum s-au cheltuit banii de la FMI şi BM, cu atât mai mult cu cât în următorii 5 ani vom fi obligaţi a achita peste 30 miliarde euro, în condiţiile în care economia naţională abia mai respiră, fiind foarte aproape de colaps.

Şi totuşi, să luăm în considerare şi alte gafe prezidenţiale pentru a-l întreba pe T.Băsescu când a fost serios, când se impotrivea votului uninominal sau după ce l-a considerat un salvator al neamului, apoi iarăşi revine şi îi asemuieşte pe cei aleşi printr-un astfel de procedeu electoral că sunt la fel de ticăloşi şi trădători ai interesului naţional? Numai că, trebuie să-i reamintim că o trădare nu se justifică prin existenţa alteia, sau mai precis nu te poţi opune cu încăpăţânare unei majorităţi parlamentare care are dreptul să-ţi propună un prim ministru, iar tu te cramponezi, alegându-ţi doar varianta şi oamenii care-ţi convin într-un guvern marionetă. Or, acestea sunt ambiţii prosteşti dar şi trageri de timp ce urmăresc menţinerea Executivului demis şi odată cu acesta toate structurile guvernamentale din teritoriu, care să-ţi asigure un avantaj decisiv prin tot felul de lucrături neortodoxe, inclusiv manevrarea banilor negri, ceea ce miroase tot a trădare a interesului naţional.

Şi iată că suportăm tot mai greu, în anul de graţie 2009, consecinţele aruncării ţării în scandaluri şi haos, fără ca preşedintele, încă în exerciţiu, să dea socoteală eşecurilor mandatului său, evitând prin tot felul de sforării şi mijloace o analiză concretă a activităţii sale, pe problemele esenţiale ale naţiunii. Or, cum nu a fost capabil să construiască ceva benefic, fuge de răspundere şi lansează periodic teme de discuţii goale, marginale ce nu au vreo relevanţă, vizavi de problemele grave care frământă România. Atunci, domnia sa care a repetat că nu-l preocupă scoaterea ţării din criză pentru că nu poate, renunţând la luptă, cu atât mai mult cu cât niciodată nu a fost un moderator ci un generator de conflicte, scoţând mereu vinovaţii în altă parte, nu este un act de trădare a intereselor poporului român? În plus, şeful statului, care are în fişa postului coordonarea politicii externe, a reuşit să răcească relaţiile României şi cu vecinii, să scadă credibilitatea ţării în UE, motive pentru care şi exporturile româneşti au o prăbuşire dramatică pe pieţele comerciale ale lumii. După cum toate scenariile cu întâmplări ciudate despre răpirea jurnaliştilor şi fuga teroristului Omar Hayssam nu ating siguranţa României şi interesul naţional?

Iar gafele actualului preşedinte nu se pot opri aici, de vreme ce prin declaraţiile făcute în 2004 afirma nici mai mult nici mai puţin că 20 % din populaţia României este homosexuală, pentru ca în 2009 să-şi asume concluziile comisiei prezidenţiale şi să dezincrimineze drogurile uşoare şi liberalizarea sexului comercial, în condiţiile în care riscurile sociale şi demografice sunt extreme, iar afirmaţiile făcute, în afara oricăror precepte creştine, sau, pe fondul unei înfricoşătoare descreşteri a populaţiei să susţii că merită a discuta prelungirea vârstei de pensionare la 70 de ani, mărirea TVA-ului şi concedierile masive din sistemul bugetar nu poate dovedi altceva decât un comportament abuziv şi o gândire diabolică. Iar când te bagi peste tot ca musca-n lapte, torpilând până şi specialiştii, cum a fost cazul cu unul dintre cei mai valoroşi medici din epidemiologia românească, este încă o dovadă de scelerare politică, motiv pentru care nu mai ai ce căuta în fruntea ţării.

Nu în ultimul rând,pe fondul problemelor dificile cu care se confruntă poporul român, ce ar fi trebuit rezolvate de la palatele Cotroceni şi Victoria preşedintele T.Băsescu a preferat să spargă două coaliţii şi mai multe guverne? Mai mult decât atât, după scoaterea PSD de la guvernare, în plină criză economică şi de pandemie cu gripă AH1N1, prezidentul refuză să cedeze orgoliilor sale şi caută cu orice preţ să impună o guvernare minoritară, pedelistă, în contrapunerea unei majorităţi „toxice” cum o defineşte cu o nesimţită aroganţă pupincuriştii săi de la palat şi G D S. Şi situaţia României tinde să devină şi mai dramatică câtă vreme limbajul suburban şi mesajul preşedintelui Băsescu se aseamănă izbitor cu discursul lui Adolf Hitler în 1934, care ataca cu vehemenţă Reich-ul(parlamentul german), acuzându-l tot printr-un populism deşănţat despre toate relele din societatea germană. Or, astfel de palavre parşive care au ca ţintă o conducere autoritară, discreţionară şi dictatorială a unui singur om, nu este şi cea mai gravă încălcare a democraţiei şi statului de drept, născând monştri care trădează interesul naţional, nescăpând din braţe grupurile de interese, miliardarii şi mogulii din jurul tău?

În fine, poate ne şi explică candidatul T.Băsescu şi PDL de unde au atâta bănet pentru o campanie electorală opulentă şi în exces, cu sute de autocare, care circulă zilnic în toată ţara, ticsite cu turişti electorali, pentru a face pe plac moftangiilor profitori, obraznici, trişori şi tupeişti fără măsură, în vreme ce frigul si foametea fac ravagii prin casele românilor. Dar a sosit şi timpul ce-i face inventarul marelui cârmaci, suspectat nu doar de lipsuri grave în gestiunea mandatului prezidenţial dar şi pentru că de cinci ani încoace emană în jur atâta ipocrizie, ură, răutate şi dispreţ din străfundurile minţii şi ale sufletului său.