Ne apropiem de termenul calendaristic, când actualul guvern, conform legilor votate în Parlamentul României, ar trebui să majoreze pensiile și să dubleze alocațiile de stat pentru copii. Sunt două probleme majore care au o suprasolicitare de interes public și care cer o urgentă rezolvare, dar față de care din păcate, Executivul condus de L. Orban manifestă interes doar prin vagi promisiuni și minciuni gogonate, evident și acestea mult prea departe de respectarea și aplicarea celor două legi votate. Este adevărat că această epidemie de Covid-19 a dat peste cap tot ceea ce înseamnă normalitate în România și nu numai, între altele și o situație mai mult decât neplăcută pentru toți, dar de care guvernanții păstoriți de tandemul președinte – premier se folosesc pentru a arunca în spațiul public tot felul de impedimente, de scuze și acuze, legate de majorarea pensiilor și dublarea alocațiilor pentru copii. Adică, un fel de abureală și brambureală teatrală pe un trend de nesinceritate și amestecat cu o perfidie politică, fiind de acum tot mai evidentă lipsa de credibilitate a acestui guvern, în special din partea cetățeanului de rând, al pensionarilor și copiilor deopotrivă nemulțumiți și până la urmă chiar a electoratului liberal tradițional, mereu mințit atipic în luptele politice pentru câștigarea puterii în stat. Altfel spus, după 9 luni de guvernare jenantă, umflată cu pompa și cu fumigene de tras cu praf în ochii boborenilor, putem trage ușor concluzia că și această guvernare este o mare țeapă pentru România. Adică este vorba în principal exact de acele personaje care criticau vehement fosta guvernare, promițând de la tribuna Parlamentului că venirea lor la putere va însemna diminuarea fenomenului de sărăcie și între altele ,,lapte și miere” pentru copii și pensionari. Și românii, chiar Parlamentul le-au dat o șansă, mandatându-i cu administrarea treburilor țării. Numai că așa cum spuneam, timpul se scurge nemilos, situația în România se complică (pandemie, recesiune economică, șomaj, sărăcie și haos, șamd), iar guvernul Orban se dovedește la fel de incapabil să rezolve problemele reale ale țării. Mai mult decât atât, se încalcă cu obrăznicie legile țării și sunt atacate într-un mod golănesc instituții fundamentale ale statului (Parlament, CCR, CSM, Avocatul Poporului, etc), evident atunci când hoărârile acestora nu sunt pe plac camarilei palatelor Cotroceni și Victoria, mai exact în jocurile lor de interese politice, dar nu numai. În schimb, nu se întâmplă același lucru când alte hotărâri luate le fac pe plac, și mai mult decât atât.
Acum, când vedem și mai ales când simțim cu toții efectele actualei guvernări, constatarea de pe ordinea de zi nu poate să însemne decât stupoare, penibilitate și repulsie, vizavi de activitatea marii majorități a miniștrilor cabinetului Orban. Și totul se întâmplă pe fondul incompetenței, nerezolvării și agravării problemelor reale ale țării, determinând în lanț și pretutindeni o stare de haos și de nesiguranță națională. Iar paradoxul iresponsabilității și inconștienței a ajuns până acolo, încât deși se merge din rău în mai rău în gestionarea treburilor obștei comune, astfel de personaje și politrucii din anturajul lor au ajuns să se laude unii pe alții cum nu s-a mai pomenit, ba chiar se spune (a se vedea declarația parlamentarului Carmen Harău), că venirea la guvernarea României a echipei ministerială condusă de L. Orban înseamnă o binecuvântată salvare a țării, o fericire pentru români?. Și atunci cum să mai califici astfel de sloganuri și prostii ce apar pe bandă rulantă în spațiul public, în vreme ce nici până acum acest guvern caraghios, sau altfel spus un amestec de infatuare și prostie, încă nu are un program concret și credibil de relansare economică, dar face împrumuturi exorbitante pentru clientelele multinaționalelor, marginalizându-i în schimb pe investitorii autohtoni, mai ales în ceea ce priveste revigorarea IMM-lor și asociațiilor fermierilor români. Adică este exact ceea ce spunea la un moment dat în Parlament și un deputat USR, care compară planul guvernului, de așa-zisă relansare economică cu ,,o salată, combinată cu veșnica ciorbă reîncălzită” care nu servește intereselor firești ale țării. Altfel, ar spune și orice om cinstit că de fapt în România nu mai există partide cu ideologii și doctrine, ci doar găști de politruci aroganți și corupți, proști, incompetenți și leneși, mulți dintre ei și trădători de țară. S-a ajuns până acolo încât democrația în România însemna a alege indivizi fără demnitate pentru a ajunge demnitari și că politica a început aici când un ticălos s-a întâlnit cu un prost. Într-o astfel de situație mai mult decât păguboasă a ajuns această țară, admirându-i pe proști, lichele și nesimțiți, nu pe oamenii cinstiți și excepționali ca valoare morală și profesională.
Dar să revenim la subiectul propus și să spunem că atunci când vine vorba de majorarea pensiilor și dublarea alocațiilor, guvernul Orban, în special prin marii săi ,,specialiști“ de la ministerele muncii și finanțelor, dar și prin gura premierului, recomandat pentru rolul său de Pinocchio, aruncă mereu același slogan, adică ,,Nu sunt bani”. O fac probabil și pentru a nu o supăra pe Christine Lagarde – sefa FMI, care nu demult spunea că ,,bătrânii trăiesc prea mult și este un risc pentru economia globală, trebuie făcut ceva (!?). Adică ce? Sau, motivele actualilor guvernanți sunt amestecate, în funcție nu doar de ,,greaua moștenire” și realitățile economice din țară, dar și de incompetență și reaua-credință? Și oamenii s-au săturat auzind aproape zilnic același meniu, cu tot felul de analize și prognoze aiurite făcute din buze de Orban și acoliții lui, aceștia refuzând să înțeleagă că treaba guvernului nu este să spună că nu sunt bani, de regulă o scuză tot timpul fumată de către politicienii ,,săraci cu duhul” și până la urmă ajunși la putere prin demagogie și minciună, păcălind de fiecare dată amărăștimea română. Altfel spun, cei ajunși la guvernare trebuie să pună osul la muncă și să găsească soluții pentru bunele rânduieli ale țării. Or, în cazul de față, al majorării pensiilor și alocațiilor copiilor, sau bunăoară, în rezolvarea unor grave probleme legate de sănătatea populației, cum ar fi între altele, lipsa din farmacii a unor medicamente vitale pentru bolnavii cronici, nu pot fi găsite soluții, sau pur și simplu este mai degrabă vorba nu doar de incompetență, ci și de o nepăsare crasă? Cum dracului se întâmplă că în urma oricărei guvernări, indiferent de culoarea politică, unii devin din bogați și mai bogați, umflându-și conturile și averile nesimțite, în vreme ce săracii devin și mai săraci, în dese cazuri, pentru a-și asigura minima existență, fiind nevoiți să devină sclavii Europei?
Este de-a dreptul revoltător să spui că nu găsești soluții financiare prin care să mai ameliorezi cât de cât amarul unor bătrâni ajunși la apusul vieții pământene, sau pentru a mai ajuta în special familiile nevoiașe, să-și crească copiii în condiții cât de cât umane, dublând niște infime alocații. În schimb, de ani și ani de zile, se acordă privilegiaților noului regim tot felul de salarii nesimțite și pensii speciale, așijderea indemnizații grase pentru falși demnitari și revoluționari, ș.a.m.d. Adică nedreptăți și murdării făcute la lumina zilei, exact acolo de unde izvorăște, este întreținută și protejată marea corupție, cu precădere în sistemul instituțiilor de forță și în justiție. În schimb, și cei aflați acum la guvernare, în primul rând, prin îngurgitările premierului L. Orban se umbla mereu la cutiuțele cu minciuni, aruncându-se mereu vina pe situația economică, dar incapabili a o redresa și revigora. Se rezumă doar la miliardele de euro din împrumuturile externe, oferite și acestea cu o mare larghețe în folosul multinaționalelor și sistemului bancar privat, nu în ultimul rând, pe criterii politice firmelor de ,,casă”. În rest, firimiturile rămase după marea împărțeală, sunt aruncate batjocoritor și agenților economici autohtoni și evident fără alte strădanii și eforturi de conștiință, pentru redresarea economiei naționale și a deficitului bugetului de stat. Măcar de s-ar uita în jurul nostru, la vecini, chiar și în Bulgaria – țara de suferință și o altă oaie neagră în U.E., alături de România, pentru că și aici, în multe privințe, bulgarii au ajuns cu mulți ani înaintea noastră.
Dar una peste alta, așa cum mai spuneam, guvernul Orban, dincolo de infatuare, dovedește multă incompetență în gestionarea treburilor țării, iar în cazul de față ignoră cu cinism problemele și viața pensionarilor și ale copiilor, nesocotind și încălcând după bunul plac legile țării. În batjocură mai și aruncă în spațiul public o eventuală majorare a pensiilor cu circa 10%, ceea ce nu acoperă nici măcar inflația și cu atât mai mult creșterea alarmantă a prețurilor la utilități, produse alimentare, etc. Este, practic o bătaie de joc și o umilință la adresa milioanelor de pensionari și a altor milioane de copii, a populației în general, în condițiile în care România străbate de mulți ani și o profundă criză demografică care amenință până la urmă însăși existența noastră ca popor în această parte de lume. Și se petrece totul într-un joc de interese politice mizerabile și ticăloase al unor astfel de lei-paralei care se cred stăpâni, invincibili și nemuritori, și care de 30 de ani încoace ne subminează propria existență, de Neam și Țară Românească. Cu ,,mască sau fără mască”, ei nu fac altceva decât să-și dovedească caracterul infect și comportamentul inuman, durându-i undeva de viața oamenilor, mai cu seamă în astfel de momente zbuciumate pentru existența noastră umană. Și atunci ce trebuie să facem? Cum să mai găsim calea de echilibru, a omeniei și dreptății, cui să ne mai plângem dacă chiar autoritățile statului, mandatate din păcate chiar de către ,,poporimea” naivă și credulă, diseminează răul și nu binele în România? Atunci ne duce gândul cu amărăciune la ceea ce scria marele nostru poet M. Eminescu, publicând în Convorbiri Literare (1881) capodopera sa Scrisoarea III, anume că:,,…I-e rușine omenirii, să vă zică vouă oameni/ Și această ciumă-n lume și aceste creaturi/ Nici rușine n-au să iese în smintitele lor guri / Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară / Îndrăznesc ca să rostească pân’și numele tău…țară!…” Și tot ce e perfid și lacom, toți se scurseră aicea / Încât fonfii și flecarii, găgăuții și gușații / Bâlbâiți cu gura strâmbă, sunt stăpânii acestei nații!”
În fine, am adăuga și noi, pe fondul unei stări generale de lehamite și greață, că România a ajuns și în zilele noastre să fie condusă și guvernată de niște circari penibili, sau cum să mai numești o astfel de guvernare a absurdului imbecil, câtă vreme în mentalitatea grupului care o compun, au ajuns să scoată din gură până și ideea neghioabă, anume că deopotrivă, salariile, alocațiile și pensiile ar fi ,,un dezmăț” din banul public. Și atunci la ce să ne mai așteptăm, chiar mai mult și după acest coronavirus blestemat? În rest iată că timpul trece și luptele lor politice continuă să duduie, clima a luat-o și ea razna, profitorii ,,acreditați” și cei de ocazie nu scapă prilejul de a-și mai burduși conturile bancare, pentru că oricum și ultima statistică mondială pune capac la toate, adică numărul miliardarilor a crescut pe planetă cu 40%, în timp ce marea majoritate a oamenilor este săracă și sărăcește și mai mult, căci, nu-i așa? Nu trebuie pe lumea asta meschină un echilibru?…
DEȘTEAPTĂ-TE, ROMÂNE!
PROF. VASILE IROD
Foarte corect ce spuneți dumneavoastră.