În dimineața zilei de 13 noiembrie, domnul Marian Mischie mi-a dat, cu vocea stinsă, cea mai tristă veste: „Domnule director, sora mea, Carmen, … a murit!”. Vorbisem cu Carmen duminică. A fost ziua ei de naștere în 10 noiembrie… Am găsit-o epuizată și mai puțin optimistă ca oricând. Așadar, Carmen a plecat la Bunul Dumnezeu. A fost copleșită de suferință și de ingratitudinea celor pe care i-a apărat și pe care i-a susținut.
Dragă Carmen, îți mulțumesc și acum – așa cum ți-am mulțumit de câte ori am putut – pentru câte am realizat împreună (și cu alți dascăli excepționali) în cei 18 ani în care am condus „Școala de lângă Gară”! Îți mulțumesc pentru că am dus acea școală în primele 100 de școli din România și pentru că pentru aproape două decenii am făcut din școala lui Constantin Stanciovici-Brănișteanu cea mai bună școală din acest județ.
Te asigur că te-am prețuit și că îți voi prețui memoria cât voi fi!
Îl rog pe Bunul Dumnezeu să te primească și să te odihnească în Împărăția Lui!
Gheorghe Gorun
