Un examen de bacalaureat în 1960 – Calafat. Iunie 1960. Liceul Teoretic

402

Am fost numit pentru prima dată profesor examinator la Limba şi Litaratura Rusă  într-o comisie de bacalaureat. Eram la începutul carierei mele şi am fost încântat şi mândru de faptul că la o vârstă atât de tânără eram într-o asemenea comisie.
Şeful regiunii de învăţământ  profesorul Voicu din Băleşti pentru a da o notă de seriozitate acestui examen, a alcătuit o comisie străină formată de profesori din diferite localităţi ale Olteniei: eu din Târgul Cărbuneşti, profesorul de română Cocoş din Craiova, profesorul de ştiinţe sociale din Calafat etc.  Preşedintele comisiei era directorul Liceului Traian din Turnul Severin profesorul de istorie Achim Costea. După ce se fac prezentările la organele locale şi  un scurt instructaj, începe examenul de bacalaureat. Pe lângă elevii de la zi şi seral au participat în calitate de candidaţi şi primarul oraşului Calafat, adjunctul Miliţiei locale precum şi şeful grănicerilor din Calafat. Cele mai frumoase răspunsuri chiar de nota 10, le-a dat un elev de la zi, destul de firav şi liniştit care de departe se vedea că era înclinat spre studiu, dar probabil din diferite greşeli politice ale părinţilor, elevul a fost respins, în ciuda  protestelor profesorilor examinatori.
În schimb, cei trei reprezentanţi ai organelor locale au încurcat subiectele debitând numai prostii.Dar toţi trei în ciuda protestelor profesorilor au trecut examenul de bacalaureat. La final, pe Dunăre pe un vas grăniceresc s-a organizat de cei trei  o masă festivă cu caviar, icre de Manciuria, morun şi nisetru toate aceste bunătăţi fiind stropite din belşug cu cele mai bune şi  scumpe băuturi.
A fost pentru prima dată, şi poate  ultima când m-am înfruptat şi eu din asemenea bunătăţi. Pentru că soţia venise să viziteze Calafatul, am părăsit primul această petrecere. M-am întors la liceul unde eram cazaţi, iar pe treptele lui suspina un copil căzut la examenul  de bacalaureat pentru că a ştiut prea multă carte. De o parte şi de alta a copilului mai suspinau părinţii , de teamă ca nu cumva acesta să facă vreun gest necugetat. Scena a fost foarte dureroasă şi a trebuit să o ocolesc pentru că avea un puternic impact emoţional. Pentru mine a fost doar începutul unor asemenea scene, când copiii au trebuit să plătească pentru aşazisele greşeli ale părinţilor.
Profesor pensionar  Jean Popescu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here