Relativ recent (21 septembrie 2019), urbea Jiului de sus a găzduit, în fastuosul spațiu din Complexul studențesc Debarcader, un eveniment cu puternică încărcătură sufletească, emoțională – sărbătorirea profesorului doctor Gheorghe Gorun, cu prilejul împlinirii vârstei de 70 ani. În context, s-a lansat excepționalul volum intitular „Nihil sine Deo, Nihil sine libris”, cu texte valoroase privind existența și activitatea binecunoscutului dascăl gorjean, scrise de oameni care l-au avut și îl au mereu aproape, tineri sau vârstnici ce i-au fost și i-au rămas prieteni.
Rândurile ce urmează se constituie într-o alocuțiune nerostită atunci, ci păstrată cu drag pentru a fi prezentată sub formă scrisă (scripta manent, nu?), formă care mi se pare mai eficientă, în ce mă privește. M-am bucurat de eveniment, care reprezintă o nouă confirmare a reputației domnului profesor Gheorghe Gorun, care se adaugă conferirii titlului de cetățean de onoare al municipiului Târgu-Jiu, ce s-a petrecut ceva mai înainte. (Momentul a fost bine ales, așadar, iar domnul profesor Dumitru Cauc, cel ce a îngrijit volumul, nu a precupețit eforturile și sârgul pentru a surprinde și a reflecta crâmpeie din devenirea celui ce i-a fost director, coleg și model la Colegiul Național „Spiru Haret”. Așa cum arată scriitura – sub formă și conținut – ea se adaugă cărților care au suflet, după cum sugera cândva Nicolae Manolescu.
Stima și prețuirea pe care i le port domnului Gheorghe Gorun au rădăcini vechi, înainte de 1989, pe când domnia-sa era profesor la un liceu din oraș, iar eu lucram în presă și – dacă mai țin bine minte – eram lector la secțiile de subingineri din Târgu-Jiu. Exista în vremea aceea un obicei, pe care nu-l subapreciez nici azi, statornicit printre cadrele didactice care doreau întotdeauna mai mult față de programa școlară: organizarea de întâlniri între elevi și personaje din exteriorul instituțiilor de învățământ (probabil considerate ca având o anumită notorietate!), pe diverse teme educative. La o asemenea întâmplare – și după aceea – l-am cunoscut în toată splendoarea personalității sale atât de complexe. În volumul omagial, cel ce semnează aceste rânduri, inserează contribuția „Gheorghe Gorun sau omul multivocațional” în care exprim gândurile și sentimentele ce mă animă în privința domniei-sale.
Vasta cultură generală, nu doar în domeniul istoriei sau dreptului, specializări asumate prin absolvirea studiilor universitare ori post-universitare, ci în quasimajoritatea domeniilor spiritului – mitologie, literatură, logică, psihologie, științe ale naturii, religie etc. – era, este însoțită de ușurința de a trece de la unul la altul.
Pe măsura superiorității sale intelectuale, desigur, pretindea și celorlalți un nivel ridicat în gândire și acțiune, dar dispunea de capacitatea adaptării exigente la doleanțele, uneori la pretențiile, mai mult sau mai puțin justificate, ale celorlalți – elevi, colegi de cancelarie, diverși semeni.
Trăsăturile definitorii ale ființei sale, ca și a fratelui său, profesorul universitar doctor Adrian Gorun, au fost plămădite într-un mediu familial rural, cu condiții materiale „la limită”, dar cu uriașă responsabilitate, îndeosebi pentru formarea – instruirea și educarea – propriilor copii. (Am avut câteva întrevederi cu ilustrul său tată și am remarcat caracterul puternic al acestuia, fermitatea, tăria convingerilor și alte însușiri pe care fiii le-au moștenit).
Profesorul doctor Gheorghe Gorun este însoțit în orice împrejurare de o admirabilă franchețe, exprimându-și deschis opiniile, indiferent de „mărimea” interlocutorului pe care îl are în față (i se potrivesc pe deplin vorbele „ce-i în gușă – și-n căpușă)”. Totodată, este bun și de nedespărțit amic cu perseverența în înfăptuirea țintelor, fie de natură managerială, fie de altă natură – profesională, familială, politică.
Aș adăuga pasiunea pentru tot ce întreprinde, întreținerea permanentă a statusurilor dobândite în decursul anilor, a rolurilor se derivă din ele. Oriunde și oricând, a dovedit și dovedește și azi, spirit vizionar, plasându-se întotdeauna în avangardă, ca o condiție esențială a asigurării notei cumulative a modalităților multiple și pozitive de a fi ale domniei-sale.
Realizarea și lansarea volumului omagial „Nihil sine Deo, Nihil sine libris”, dedicat profesorului doctor model Gheorghe Gorun se constituie într-un fapt de mândrie, nu numai pentru domnia-sa,ci și pentru comunitatea intelectuală a Gorjului, pentru clasa dăscălimii, al cărei exponent strălucit s-a dovedit a fi.
Nicolae Brânzan
