* Câtă vulgaritate, atâta pierdere de energie pozitivă!
* Sunt disperat. Oglinda adevărului e prăfuită.
* Când stau de vorbă cu oameni simpli (curaţi) încerc să mă definesc. Dacă nu reuşesc, mă suspectez de superficialitate.
* Indivizii închipuiţi au o notă de infatuare. De fapt, sunt rude de gradul zero cu mediocrii.
* Câinele e trist când e părăsit de singurătate.
* În faţa valorilor mă înclin, nu m-aplec.
* Facerea de bine este un act divin. Doamne, ce individ josnic a putut afirma că „facerea de bine e f…. de mamă”! Mă cutremur!
* Câtă vulgaritate întâlnim în băşcălie! Băşcălia este apanajul omului mediocru (submediocru).
* În general, femeile nu acceptă bărbaţi delicaţi: dintr-un complex de inferioritate.
* Neputinţa de a fi tu însuţi e o dovadă de înţelepciune.
* Nu singurătatea mea este o povară, ci umbra singurătăţii mele.
* Căutând oameni de caracter, uneori cad în păcatul compromisului.
* Marea dragoste este sălbatică, o sălbăticie crucificată.
* Totul e relativ în afară de caracter.
* Erosul este o ecuaţie fără nicio necunoscută.
* Un stil se poate strica închipuind alt stil.
* Arta cere sacrificii. Cu o condiţie: să nu-ţi sacrifici caracterul.
* Doctrina taoistă nu are ce căuta în teatru (în artă). Taoismul distruge teatrul, îl despecializează.
* Roua pe frunze stă mai mult decât stă sufletul în om.
* Mă pierd printre oameni, aşa cum cade roua.
* Memoria mişcării afectează profunzimea. Profunzimea are o memorie primordială.
* Atunci când iubeşti orbeşte, de fapt eşti îndrăgostit de o iluzie. Iluzia te orbeşte.
George Drăghescu
