Uliţa, “mărul discordiei” la Crasna (I)

208

IMG_0795Mă numesc Rădulea M. Dumitru din Corn, Crasna satul Aninişul din Vale nr.85, judeţul Gorj. Născut şi trăiesc în această aşezare limită de sub Carpaţii Getici. Liniştea mi-a fost deplină până în anul 2005. Eu fiind născut în anul 1938 august 23. Dar în anul 25.09.2002 decedează vecinul meu, văr al doilea, Deaconu I. Ion.

Şi în urma succesiunii acestuia, rămâne moştenitor fiica acestuia Trotea Simona Alice. Soţia acestuia, Deaconu Marinela a renunţat la succesiune în favoarea fiicei lor. Unicul copil mai sus menţionat. Se eliberează certificatul de moştenitor nr. 397 din 23.12.2002, dosar nr. 471/2002.

În data de 24.03.2005. moştenitoarea Trotea Simona Alice vinde solitar Orbişor Victor şi Orbişor Maria casa cu terenul aferent şi o altă bucată spre nord de această despărţitură de gospodăria mea (curte, construcţii şi săliştea mea) cu actul de vânzare -cumpărare nr. 2121/24.03.2005. De aici pentru mine începe calvarul.

Litigiu, pentru un teren

Încep să spună că ei sunt moştenitorii lui Deaconu Ion, nesocotind actul de vânzare – cumpărare mai sus menţionat, căutând moştenirea acestora, neglijând şi certificatul de moştenitor mai sus menţionat cu nr. 397 şi intrând abuziv, pe proprietăţile mele. La ieşirea din gospodăriile noastre se află o uliţă cu lungimea de 30m şi lăţimea variată ce se află cu următoarele vecinătăţi: la est DrumuI Judeţean Curtişoara – Novaci, la vest proprietatea mea Rădulea Dumitru, la nord proprietatea familiei Orbişor, la sud proprietatea Mitoi Cornel şi Orbişor. Această uliţă deserveşte cele trei gospodării descrise fără ca vreunul din noi să o obţinem în proprietate.

Imag010În partea de est la drumul judeţean, Deaconu împreună cu mine am pus porţi metalice căci intrau vitele lăsate singure, sau parca vreo maşină, obstrucţionând intrarea noastră. Porţile au fost comandate de către vărul meu Deaconu şi plătite de amândoi cu suma de 1600 lei în acele vremuri. La venirea familiei Orbişor, aceştia spun că uliţa le aparţine şi dacă vrea nu mă lasă să ies pe ea, care eu văzând aceasta am demontat porţile şi le-am împărţit în două. Am chemat Comisia Comunală şi poliţia la faţa locului şi s-au plâns că porţile le aparţin.

Pentru a stinge conflictul, am convenit cu comisia să le dau eu porţile şi s-a întocmit un proces verbal pe care 1-am semnat şi s-a menţionat ca, porţile să nu mai fie puse în acest loc pentru a nu se obstrucţiona intrarea la cele trei gospodării descrise. Dar nu a durat 3-4 zile şi porţile au fost montate la loc. Şi în acest timp m-au şi dat în judecată ca eu să-mi demontez porţile curţii mele şi gardul împrejmuitor al curţii dinspre nord, hotar cu proprietatea lor. S-a înfiinţat un dosar nr. 2316/2005 cod civil, spunând că porţile casei mele ar fi fost făcute cu circa 1-2 ani înaintea cumpărării lor. Porţile sunt făcute în acel loc în anii 1958-1960 când în 1958 eram militar şi vărul meu făcea casa actuală mai spre Imag017nord de cea veche ocupând şi din terenul meu, din care eu rămân doar cu 3m lat. şi 31 lung. descris în actul de vânzare -cumpărare anul 1926 iulie 19 între fosta vecină Ioana Toma Smărăndoiu şi bunicul meu Rădulea C. Ion, act ce se afla în dosarul mai sus menţionat dar neluat în seamă de Judecătoria Novaci.

Credeam că justiţia face dreptate

Eu de fapt nu am avut cunoştinţe juridice, nici nu puteam să studiez dreptul, la vârsta de 72 ani ai mei am luat în glumă un lucru de neluat în seamă şi mai ales credeam că justiţia face dreptate. Când m-am prezentat la prima înfăţişare discutau oameni prin curtea judecătoriei, te întrebau de caz şi ziceau: dacă ai bani câştigi, ce complet?

Cc judecător? Din care unu spune, complet 5. Ce judecător? D-na Ţămbalaru. Bă să nu încerci cu bani că eşti pierdut. Vine la mine un intermediar şi mă întreabă, la cine eşti? Îi spun la Bădiţa Grigore. Şi vrei să câştigi? Păi cum să pierd că doar e terenul meu şi îl moştenesc din moş-strămoş.

Îmi spune: ai să pierzi, dacă vrei să câştigi, mergi cu mine la el acasă, bagi 3 milioane în plic simplu, intrăm în casă la dânsu, bem şi o ţuică, laşi plicul închis pe masă la plecare şi câştigi.

Îi spun: nu fac asta, pământul e al meu, îl moştenesc din moş-strămoş şi porţile le am acolo de mult, întâi au fost din rozglogi şi apoi din scândură şi înainte de revoluţie mi le-a confecţionat şi montat Cazacu Grigore din metal, care acesta e tot din Aniniş, poate confirma şi apoi terenul dinspre nord a lui loana Toma Smărăndoiu prin Somne, nepoţii acestuia, l-a cumpărat Diaconescu Constantin şi a făcut schimb cu Diaconescu C-tin şi acesta poate confirma.

Dar nu a fost să fie aşa. La prima înfăţişare ni s-au propus martori, reclamanţii au spus că-i pun pe listă, eu fiind atât de naiv, am zis că pot pune pe oricine. Orice om ştie că sunt născut aici şi pe acest loc.

A început războiul procesului

Judecătorul mă întreabă, să ne folosim de acelaşi martor? Nu-i cunosc, nu am mai avut dreptul la martori. A început războiul procesului, martorii lui au minţit, am făcut plângere împotriva lor cu martori de mai sus menţionaţi: Cazacu Grigore şi Diaconescu Constantin, ambii din Aniniş, plus actele ce le deţin din vânzare-cumpărare şi actele de la primăria Crasna care arată că terenul îmi aparţine: curţi şi construcţie făcând parte din parcela 834 în suprafaţă de 485m pătraţi. Prin dosarul nr. 1177/2009 din 16.02.2010 de neînceperea urmăririi penale. Mă întreb, de ce procesul durează până azi. Fără a ţine cont de actele de la dosar îndreptăţesc pe reclamant să-mi demoleze porţile curţii casei mele şi nu de la uliţa sus menţionată, un fel de Alba-Neagra cu drept de apel la Tribunalul Gorj Tg-Jiu unde se judeca o singură data. Eu cerând rejudecarea cauzei, să pun şi eu martori, mi s-a respins, cu drept de apel la Curtea de Apel Craiova. (Va urma)

Rădulea M. Dumitru

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here