Tulburări de creștere la copii

657

Procesul creșterii și dezvoltării începe din momentul concepției și durează până la maturitate, perioadă în care organismul este supus unei permanente modificări morfofuncționale și psiho-intelectuale.
Este important să urmărim evoluţia dezvoltării copiilor. Deficienţele de creştere pot fi şi semne ale altor probleme de sănătate. Trebuie să vă asiguraţi că în aceste cazuri copilul este consultat pentru un diagnostic.
Creșterea este un fenomen complex, determinat de factori genetici, dar și de mediu și eventuale boli cronice. Dacă apare o tulburare de creștere și aceasta nu este tratată, poate avea efecte negative asupra copilului.
Creșterea staturală sau înălțimea copilului se măsoară în poziție culcată în primii doi ani de viață, apoi în ortostatism cu ajutorul taliometrului. Creșterea scheletului are două componente: una calitativă și alta cantitativă și este influențată de numeroși factori (genetici, psihosociali, geografici, culturali, hormonali).
Creșterea normală se definește printr-o talie cu +/-2DS față de înălțimea medie a copiilor de aceeași vârstă și sex sau între percentilele 3 și 97.
O clasificare simplă a tulburărilor de creștere la copil s-ar face astfel: hipostatură =nanism -înălțime cu mai mult de 2,5 DS sub media vârstei cronologice și sex, sub percentilă 3.
Hiperstatură =gigantism – înălțime cu mai mult de 2,5 DS peste media vârstei cronologice și sex sau peste percentila 97.
Aceste tulburări își fac debutul în prima copilărie, dar sunt de obicei observate cu întârziere de părinți.
Cauzele hipostaturii sunt: idiopatice, sindroame dismorfice (Sindromul Turner, osteocondrodisplaziile, Acondroplazia, hipocondroplazia), boli cronice nonendocrine (cardiace, respiratorii, renale, hematologice), cauze endocrine (deficit de hormon de creștere, sindrom Cushing, hipotiroidism congenital, diabet zaharat, diabet insipid, pseudohipoparatiroidism).
Hiperstatura sau gigantismul are ca și cauze: trăsături de familie, obezitatea, hipersecreție de hormon de creștere hipofizară, pubertate precoce accelerate, sindroame adrenogenitale, tumori secretante de hormoni sexuali, sindroame genetice (Klinefelter, Marfan).
Diagnosticul principalelor tulburări de creștere la copil este unul complex și include: examenul clinic complet, teste biologice, biochimice și hormonale (dozarea hormonului de creștere, Igf1, hormoni glucocorticoizi, tiroidieni, sexuali), teste genetice și cariotip, investigații radiologice (radiografia scheletului pt evidențierea nucleilor de osificare și stabilirea vârstei osoase), investigații imagistice (Computer Tomograf sau Rmn hipofizar, abdominal, pelvis).
Indiferent de tipul de tulburare de creștere prezentată, diagnosticul trebuie să fie unul rapid și corect.
Tratamentul cu hormon de creștere este utilizat la copiii cu deficit de hormon de creștere și a altor afecțiuni care evoluează cu hipostatura. Tratamentul trebuie inițiat cât mai rapid înaintea declanșării pubertății, moment când are loc închiderea cartilajelor de creștere.
Tratamentul cu Igf1 uman recombinat este utilizat în tratamentul copiilor cu deleții ale genei GH1 sau cei care au dezvoltat anticorpii anti-GH.
Tratamentul Hiperstaturii este cel al bolii de bază.
Statura reprezintă o trăsătură definitorie pentru individ și are o importanță bine determinată în inserția socială și în echilibrul psihoafectiv propriu.
Controlul periodic efectuat în cabinetul medicului de familie sau screening-ul efectuat în cabinetul școlar și consultul endocrinologic prompt la cea mai mică suspiciune de tulburare de creștere a copilului pot cu siguranță preveni și după caz trata cele mai comune cauze asociate acestora.
Material realizat de Andreea Purec-Popescu, medic specialist endocrinologie – șef al Secției Endocrinologie din cadrul Spitalului Județean de Urgență Târgu-Jiu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here