Nu cu mult timp în urmă, am primit, din partea ing. GHEORGHE GH. CUŢULIGA, din Novaci, o scrisoare, prilejuită de serialul nostru “Personalităţi gorjene în tablete argheziene”, găzduit în cotidianul “Gorjeanul”.
Domnia-sa face referiri la Troiţa pe care col. Şerban Leoveanu, fostul comandant al Lagărului de deţinuţi politici de la Târgu Jiu (12 sept. 1942 – 30 martie 1944), a ridicat-o în toamna anului 1944, la împlinirea unui an de la groaznicul accident petrecut la Câmpu Mare – iată, mereu celebra intersecție a accidentelor mortale! -, în care şi-a pierdut viaţa bunul său prieten, col. Vasile Gelep, venind de la Bucureşti la 4 septembrie 1943, să inspecteze obiectivele militare din Gorj, cu doar o lună de zile înainte de sosirea lui Tudor Arghezi în lagăr. Aflăm că Troiţa, pe care o cunoaştem şi noi de prin anii 1971-72, care exista la intersecţia de la Câmpu Mare până după Revoluţia din Decembrie 1989, se găseşte astăzi în satul Colibaşi, din comuna Scoarţa, pe partea dreaptă a drumului naţional Târgu Jiu – Râmnicu-Vâlcea. Publicăm scrisoarea dlui Gh. Cuţuliga în speranţa că acest obiect de patrimoniu va fi restaurat şi reamplasat la locul iniţial de autorităţile culturale judeţene, împreună cu Primăria şi Consiliul Local Scoarţa. Reproducem, totodată, fotografia Troiţei din Câmpu Mare, aşa cum a apărut ea în «Gorjanul» – an. XX, nr. 34, 24 septembrie 1944, p. 2.
Prof. dr. Zenovie Cârlugea
«Stimate Domnule Profesor,
Vă scrie un necunoscut, care vă urmăreşte cu plăcere şi interes îndelungata Dumneavoastră activitate publicistică…
Mai recent, şirul personalităţilor gorjene în tablete argheziene se constituie într-o deosebit de interesantă pagină din istoria Gorjului.
Aţi scris, Domnule Profesor, în ultimele tablete, despre colonelul Şerban Leoveanu, ostaşul cu o foarte bogată activitate în serviciul patriei.
Aţi făcut referire le evenimentul tragic în care şi-a pierdut viaţa în septembrie 1943, colonelul magistrat VASILE T. GELEP, despre «Troiţa» ridicată în Câmpul Mare, la un an de la dispariţia acestui distins fiu al Gorjului.
Troiţa se află şi astăzi în satul Colibaşi, din comuna Scoarţa, pe partea dreaptă a Drumului Naţional Târgu-Jiu – Râmnicu Vâlcea în sensul spre Vâlcea.
A fost executată, în urmă cu şaizeci şi şapte de ani, de meşteri din Novaci, la îndemnul şi pe cheltuiala familiei Ion Filimonescu, din Novaci, rudă cu familia Gelep din partea doamnei Polina Filimonescu, fiica proprietarului Săvescu din Cojani – Târgu Cărbuneşti.
Este o operă artistică, din lemn de stejar sculptat, în prezent îmbătrânită de vreme, într-o stare jalnică de degradare.
A supravieţuit timpului, pentru că n-a mai existat niciun înscris să dovedească istoria ei, căci altfel uzurpatorii ar fi distrus-o.
Ar fi distrus-o dacă ar fi aflat că, Colonelul Vasile Gelep a fost Secretar General în Ministerul de Interne şi, mai mult, Comisar Regal în procesul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica, Gh. Vasilichi, Const. Doncea ş.a., ce s-a judecat la Tribunalul Militar Craiova în 1934.
Deci, Domnule Profesor, „Troiţa” există. Ea reprezintă un lucru de artă şi un simbol istoric.
Fac apel călduros la simţămintele şi autoritatea de care vă bucuraţi, în Gorjul nostru, să îndemnaţi pe cei în drept, să repare până nu este târziu, această nepăsare.
Ar fi necesară troiţa, recondiţionată într-un loc de specialitate, refăcută locaţia unde a stat atâta amar de vreme şi repusă la locul ei. O plăcuţă fie din metal inoxidabil sau de marmură să reamintească trecătorilor despre oamenii şi întâmplările de altădată.
Stimate Domnule Profesor, vă rog frumos să nu vă supăraţi pe cel ce vă răpeşte din timp.
Vi se adresează ing. Gh. Gh. Cuţuliga, din Novaci, cel care vreme de patruzeci de ani a condus Uzina Hidroelectrică din Novaci, ctitorie a ilustrului fiu al Gorjului Gheorghe Tătărescu, fost prim ministru, ministru de Externe şi ambasador.
Port în raniţa vieţii mele, optzeci şi şase de ani, destui ca să fi cunoscut oameni, locuri şi evenimente.
Cu deosebit respect,
Gh. CUŢULIGA»
P.S. Profităm de această ocazie pentru a sensibiliza factorii de resort în legătură cu această locaţie rutieră, permanent scăldată în sânge: se impune o mai bună amenajare a „intersecţiei morţii” de la Câmpul Mare, în care an de an se petrec atâtea nenorociri tragice (vezi recentul accident soldat cu pierderea mai multor vieţi). Reamplasarea troiţei respective ar fi şi un memento al tuturor acestor pierderi, strângând la un loc atâtea cruci risipite în zonă.
