Trezește-te, popor român!

748

Interdicțiile care au afectat profund sărbătorile consacrate Cuvioasei Paraschiva din acest an au stârnit numeroase nemulțumiri. Acestea au condus la tot felul de manifestări prin care biserica și poporul își exprimă nemulțumirile față de aceste măsuri ale autorităților politice.
Dincolo de unele exagerări care reduc mai mult decât trebuie puterea distructivă a virusului ucigaș și cer să se renunțe la orice măsuri de prevenție, asistăm la revigorarea valorilor naționale care, în ultimii ani, păreau să fi pierit. Oamenii încep să-și aducă aminte de mari eroi ai neamului nostru. Nume ca Ștefan cel Mare și Sfânt, Vlad Țepeș, Mihai Viteazul și mulți alții se fac tot mai mult auzite în rândul mulțimilor de oameni adunate în stradă, arătând astfel că sentimentul național încă nu a pierit. La fel ca de-a lungul veacurilor și mileniilor trecute, românul obidit de tot felul de „barbari” veniți peste ei, cum se întâmplă și acum, și-a plecat fruntea și a răbdat umilința, lăsându-se călcat în picioare până și de lași și de mișei ce apăreau din rândurile lor și își vindeau neamul și credința pentru un blid mai plin cu fasole.
Dar totul până se aduceau atingeri la credință, la rădăcina credinței neamului nostru, înfiptă acolo de mii și mii de ani, venită încă din vremurile lui Zamolxis pentru ca, apoi, Mântuitorul s-o aducă la desăvârșire. Să nu uităm că românii au fost printre puținele popoare din lume care au primit din convingere dreapta credință adusă de Iisus, față de multe neamuri cărora le-a fost impusă prin lege și prin forță, iar rezultatele se văd în zilele noastre. Că nu degeaba părintele Arsenie Boca, unul din sfinții neamului nostru, chiar dacă nu a fost încă sanctificat, spunea că românii au cunoscut mântuirea încă înainte de venirea lui Iisus. Mulți nu înțeleg și nu își explică cum după ce zeci de mii de români au pierit în luptele pentru apărarea credinței și a valorilor noastre naționale, în loc să se descurajeze, numărul celor care se ridicau era tot mai mare. Altfel cum să înțelegi dragostea cu care poporul l-a înconjurat pe eroul luptei pentru libertate, Marele Voievod Ștefan cel Sfânt și a ales să piară în numeroasele lupte duse de acesta decât să se lepede de credință sau de frumoasa limbă, pe care azi mulți încep să o uite și să aleagă a vorbi englezește? Cum să înțelegi că acest popor l-a plâns pe eroul său nu numai cele două săptămâni cât trupul lui cel sfânt a fost plimbat în semn de omagiu și de respect pentru semenii săi prin toată Moldova, dar și multe zeci și sute de ani după ce a murit, iar numele său este și azi un simbol național care cheamă țara la credință și unitate națională. Să nu uităm că Marele Voievod ne-a lăsat o țară întinsă cum nu am mai avut, la moartea sa Moldova cuprindea în părțile de nord până și Pocuția, în Transilvania Bistrița și Ciceul, iar în Valahia sudică mai multe cetăți, și avea un voievod care asculta de el ca de un părinte și un suzeran potrivit regulilor feudale din acea vreme.
Din nefericire, numele său părea să se fi uitat, pe unde întrebai primeai în loc de răspuns zâmbete de dispreț sau ridicări din umeri, încât ajungeai să te întrebi ce s-o fi întâmplat. Chiar atât de mult am intrat în mocirlă încât să nu mai vedem nici scânteia de lumină adusă neamului său de acest Voievod sfânt? Păream să fi ajuns în Iad, când aceste manifestări care s-au declanșat la Iași au scos la iveală adevărații români, ele au arătat că un neam nu piere cu așa ușurință cum ar vrea unii, că în străfundul sufletului avem încă o fărâmă de lumină care să aprindă candela dragostei de țară și de neam. Să nu uităm că Iașul a fost ultima reședință a voievozilor Moldovei înainte de unirea înfăptuită în jurul lui Al.I. Cuza. Să nu uităm că Sfânta Cuvioasa Paraschiva a fost și este simbolul Moldovei și al credinței neamului nostru, moaștele ei sfinte fiind aduse și depuse la Mitropolia Moldovei, Biserica Trei Ierarhi din Iași, de un alt mare voievod, Vasile Lupu, care, chiar dacă nu se trăgea din Moldova, fiind un aromân din Albania, era conștient de obârșia noastră comună, că ne tragem cu toții din vechii daci ai marelui rege Burebista, al cărui adevărat Imperiu se întindea și în acele ținuturi.
Iată, așadar, că factorul declanșator care a readus la lumină valorile noastre naționale și numele marilor noștri eroi și martiri au fost două importante simboluri naționale, cel care reprezintă credința strămoșească, moaștele Cuvioasei Paraschiva, care adună an de an mii și mii de români care vin să se roage la ele, și cel al centrului de putere al Moldovei medievale, menit să adune poporul în lupta pentru apărarea credinței la fel cum se aduna la chemarea lui Ștefan cel Mare și a altor mari voievozi ai neamului nostru.
Nu sunt în măsură să judec nevoia de a se lua aceste restricții, virusul există și sănătatea e importantă, dar dincolo de ea sunt și alte valori care contează, iar ca dovadă acestea au răbufnit asemenea curcubeului care luminează Cerul după furtună. E oare semn că paharul s-a umplut și acum începe să dea pe lături? E semn că spiritul cel sfânt al Marelui Ștefan și cele ale altor mari voievozi ai neamului nostru s-au întors pentru a aprinde făclia luptei pentru apărarea valorilor naționale și a bogățiilor acestei țări intrate de ceva vreme în mâini străine? E semn că sângele sutelor de mii de români curs pentru apărarea credinței și limbii strămoșești și-a schimbat cursul și acum vine spre noi spre a ne cuprinde în durerea lui?
Trezește-te, popor român! Lasă trecutul eroii și martirii să se întoarcă în inima și în sufletul tău! Ei sunt chezășia valorilor tale naționale, credința, libertatea și limba strămoșească, fără de care o națiune nu poate exista! Numai unit în jurul lor vei putea rezista la fel cum au făcut generațiile trecute care au strâns din dinți și au mers mai departe, reușind să răzbată prin tenebrele întunecoase ale timpului până au ajuns în zilele noastre. Dar, în timp ce erau asupriți, bătuți sau schingiuiți, ei cântau în gând Miorița sau alte Balade de demult ori rosteau nume ca Ștefan, Brâncoveanu, Vlad Țepeș, Iancu de Hunedoara, Mihai Viteazul și ale altor mari eroi a căror amintire și jertfă pentru țară îi îmbărbătau și îi ajutau să suporte toate suferințele la care erau supuși. Până venea clipa și ridicau din nou capul, iar atunci vai de cei care le stăteau în cale! Trezește-te, popor român! Slăvindu-ți trecutul te slăvești pe tine! Slăvindu-ți martirii și eroii îți respecți demnitatea și dreptul de a fi ceea ce ești! Ridică fruntea sus și privește-ți plin de curaj dușmanii. Sunt și ei oameni la fel ca și noi. Nu prin umilință, dar nici prin violență vei reuși să te descătușezi din lanțurile grele în care ai fost legat și să-ți recapeți râvnita libertate. Promovându-ți trecutul și valorile naționale le vei câștiga respectul, iar acele lanțuri se vor rupe singure, lăsându-te să renaști ca pasărea Phoenix din propria cenușă. Cum ai mai făcut-o de nenumărate ori până acum. Trezește-te, popor român! A venit vremea să deschizi larg ochii, iar odată cu ei și camerele secrete ale inimii în care ți-ai încătușat trecutul și eroii!
Andrei Breabăn

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here