În preajma alegerilor prezindeţiale din 2004, având o discuţie ceva mai aprinsă, le motivăm celor din familie de ce nu-l voi vota pe T. Băsescu pentru funcţia de preşedinte al României. Bineînţeles, a urmat scrutinul electoral şi fiecare dintre noi a votat după cum i-a dictat inima sau conştiinţa. Numai că la puţină vreme după alegerea personajului cu pricina în cea mai înaltă demnitate a statului român, ai mei “copii” aveau să recunoască în cele din urmă că au facut o mare greşeală, fiind totalmente dezamăgiţi de şirul de gafe şi ilegalităţi săvârşite de alesul lor. Iar în această situaţie, cu regret şi mustrări de constiinţă aveau să fie milioanele de români care după ce au votat cu “inima” şi nu cu mintea la purtător, şi-au dat seama că de fapt au ales în fruntea ţării un conducător nu tocmai sănatos la cutiuţă.
În ceea ce mă priveşte, l-am ghicit pe individ, nu doar după modul în care a intrat în viaţa politică postdecembristă, ci şi după cv-ul acestuia, dinainte de ’89 -90, acesta fiind un protejat special, pe faţă şi sub acoperire al regimului securisto-comunist. Numai că, imediat după căderea fostului sistem T. Băsescu, cu abilitatea lui bine cunoscută de şmenar, avea să se lipească rapid de partidul “anti-comunist“ al lui Petre Roman, camuflându-şi cu tupeu şi minciună trecutul. Văzându-se iarăşi cu sacii în căruţă, a început treptat să-şi dea arama pe faţă, şi-a fentat cu cinism noii camarazi, înlăturându-i pe rând cu scopul mărturisit de a ajunge încet, dar sigur, spre vârful de putere. Şi-a apropiat în schimb coziile de topor şi slugile din partid şi s-a înconjurat de tot felul de impostori, pricopsindu-se laolaltă pe seama “boborului” credul şi naiv, ce a muşcat mai tot timpul din minciunile şi demagogia deşănţată a acestui diabolic personaj. Şi iată, acum după 10 ani, culegem ce am semănat, adică abuzuri şi ilegalităţi pe bandă rulantă, stat poliţienesc şi o justiţie naşpa, iar pentru T. Băsescu, familia lui şi toată gaşca ce l-a susţinut în toată această perioadă au tunat marile acte de corupţie, privilegii şi favoruri personale mai mult decât cuprinde.
În altă ordine de idei, simptomele de boală ale Băsescului ţin de manifestările lui paranoide şi cu o poftă teribilă de a fi tiranul şi stăpânul absolut peste tot ce mişcă în ţara asta. Chiar şi acum la acest sfârşit de mandat dezgustător şi ruşinos, el face pe dracu-n patru de a conduce pe mai departe prin procură, susţinând-o pe pupila lui de suflet – Elena Udrea, prin cele mai josnice mijloace, diversiuni şi manipulări, doar doar va ajunge ea preşedintele României. În plus, necazurile care s-au abătut asupra României în toată această perioadă, au fost alimentate fără niciun fel de îndoială şi din exterior, mai ales dinspre Marele Licurici, Bruxelles şi PPE, care folosindu-se de cozile de topor din lăuntru, a avut tot interesul ca acest personaj de tristă faimă să ajungă şi să se menţină atâta amar de vreme în fruntea statului român. Şi poliţele lor sunt arhicunoscute în principal de a clona oaia neagră din turma pentru gura lupului, mereu hărţuită şi sacrificată după caz, pentru desaga lor, a celor din afară.
Căci s-a vazut la T. Băsescu că nu şi-a servit în niciun fel ţara, dimpotrivă a semănat în popor vrajbă şi ură, dihonie naţională, fraternizând chiar cu iredentiştii tokesişti, a întreţinut un permanent stres şi cu o poftă nebună de răzbunare pentru rivalii săi politici sau de altă natură, dar mai cu seamă pe bieţii români. Un mitocan din născare, un mincinos şi un lacom fără pereche, dar şi cu evidenţe lacune de educaţie, acest specimen a sfidat şi încălcat tot timpul Constituţia şi legiile ţării, a blamat şi jignit în cel mai urât limbaj cu putinţă Parlamentul şi celelalte instituţii ale statului, a ignorat adevăratele valori ale ţării, s-a războit pe rând cu toate categoriile sociale; medici, profesori, artişti, jurnalişti, pensioniari, femei şi copii etc. Pentru ca în ultima vreme să devină tot mai labil şi dezechilibrat psihic, atingând bunăoară prin evoluţiile sale de susţinere a Elenei Udrea nivelul maxim de tupeu şi neruşinare civică.
Dar ce este extrem de grav, că a implicat justiţia şi serviciile special în bătălia politică, după ce a pus o tonă de stele pe umerii anumitor ofiţeri superiori şi după ce a promovat sute de procurori şi judecători, evident pentru a-şi asigura spatele. Altfel spus, a avut grijă să-şi subordoneze “credincioşii” din anturajul său, folosindu-i la comanda şi la timpul potrivit. Dealtfel, omul ăsta este în stare de orice şi pregătit să arunce România în aer, iar pe plan extern să o treacă prin foc şi sabie numai pentru a-şi apăra pielea şi propriile interese, dar şi din pricina bolnăvicioasei dependenţe faţă de femeia blondă, formată şi mulată la fel, după chipul şi asemănarea lui. Acum, iată că a sosit momentul de a scăpa de acest blestem urât, oferindu-ni-se din nou ocazia de a alege un altfel de preşedinte. Din păcate, se vede treaba că aproape toţi candidaţii duc mai degrabă o campanie electorală distructivă şi nu una vizionară, pragmatică şi constructivă pentru ţară. Şi totuşi va trebui să ne hotărâm şi să mergem pentru a ne exprima votul, înlăturând neghina din grâu. Personal, mă gândesc că trebuie să votez un preşedinte tânăr şi onest, serios, inteligent şi înţelept, iubitor de ţară şi popor. În acelaşi timp, să fie un bun diplomat, cu ştiinţă şi conştiinţă, militând pentru respectarea demnităţii noastre naţionale pe toate meridianele lumii. Nu mai doresc nicio luptă prostească între palate, nici sistem poliţienesc, iar treburile în ţară să fie rânduite fără ură, ranchiune şi scopuri meschine, respectându-se munca şi drepturile oamenilor, performanţa şi valorile neamului. Avem o ţară atât de frumoasă, încă cu destule bogăţii, numai că totul depinde de noi ce vrem să facem cu ea, dacă dorim să ne regăsim normalitatea şi onoarea ca popor. Altfel, generaţiile ce vor veni după noi ne vor eticheta ca pe nişte înaintaşi nevolnici şi doar trecători prin această parte de lume. Aşadar, să mergem la vot cu gânduri bune şi o rugăciune, pentru binele şi renaşterea neamului românesc, iar bunul nostru Dumnezeu să binecuvinteze România.
Vasile Irod
