Traian Băsescu și “ciurda” lui de reșapați și frustrați politic

După zece ani de șef al statului roman (nu și de președinte al tuturor românilor!), perioadă nefericită pentru țară, când individul Traian Băsescu a făcut și desfăcut, după pohtele sale dictatoriale, politica internă și externă a României, iată-l din nou pe acest personaj că își mai umflă velele, punând de o alta “turma” în ale politicii noastre dâmbovițene. A adunat în jurul lui o altă cloacă de frustrați și abandonați politic, fără crez și principii doctrinare, dar pofticioși nevoie mare în a mai fi băgați în seamă, dar mai ales de a rămâne cu orice preț aproape de teșchereaua banului public, dacă se poate, chiar până la momentul în care vor pleca cu “picioarele înainte”.
Uite așa, a mai reușit Băselu să mai pună de un partiduleț, umflându-i cocoașa cu ce o mai fi rămas din “turma” fără stăpân unpr-ista, care de atâta luptă ”pentru progresul României” s-a topit în băseala pmp-istă, autodefinindu-se a fi de-a dreapta
politicii românești. Numai că Traian Băsescu, jinduind la o altă înaltă demnitate publică după alegerile parlamentare din această toamnă, va avea grijă să se folosească, atât cât are nevoie, de paparudele sale din noul PMP (este arhicunoscută la el pricopseala din “interesul personal, poartă fesul”), după care își va înfunda amicii, după cum le vine rândul, în cazul hidosului personaj fiind atât de actuala zicală ”eu v-am făcut, eu
vă omor”. De altfel, în politichia românească totul este posibil, având deja experiența de fuziune-absorție PDL-PNL, o altă făcătură a la Băsescu Traian și Iohannis Klaus, prin care s-a dorit a fi acoperite toate mârșeviile regimului portocaliu, de tip mafiot. Evident cu sprijinul neobosit al unei justiții “chioarbe” și la fel de coruptă. Iar faptul că Băsescu Traian, este mereu ocolit și netrimis în fața instanței pentru gravele încălcări ale constituției, dar și pentru implicarea sa și a familiei în diverse acte de corupție, nu dovedește a fi altceva decât o reciproc avantajoasă complicitate, ce a compromis definitiv și public sistemul justițiar din România. Sistem pe care acum Băsescu îl beștelește în fel și chip, la fel pe cei care conduc serviciile secrete, crezând că prostimea uită că el le-a creat și le-a folosit după chipul și asemănarea sa, instituții care, în continuare își fac mendrele pe seama amărășteanului român, întrebându-ne dacă țara noastră este un stat de drept, sau dimpotrivă unul mafiot. Iar dacă Băsescu știe despre ”prostioarele” lui Kovesi, Coldea, ș.a.m.d., fiind pregătit să le dea acum în vileag, atunci de ce oare, i-a susținut și i-a numit pe funcții, care a fost miza, sau de ce nu le-a dezvăluit “bisericuțele” pe vremea când era președintele României?!
Așadar, erau pe mână, cum de altfel controlau toate instituțiile statului pentru a întreține jaful României prin manevre oculte și evident preferențiale, exemplele care dovedesc acest lucru fiind multiple. Dar se mai sesizează careva, de vreme ce sistemul juridico-administrativ este același, fiind păstorit de personaje sus-puse, cu moralitate la fel de îndoielnică care mai degrabă își apără pielea (casele, averile, conturile îmbelșugate, etc) și pe mai departe propriile interese în detrimentul vădit al statului și poporului român? Or, tocmai de această stare de incertitudini și disperare existentă în țară, profită numitul Băsescu Traian, care de o bună bucată de timp bate coclaurile și tămâie pentru veșnica mântuire pe la unele posturi de televiziune și radio, pe la Evenimentul Zilei, Gândul și Adevărul-ziare (online),etc., adeseori folosite pentru a le acoperi spațiile de emisie sau tipografice, cu “lauda de sine, care nu miroase a bine”. Mai exact, chiar dacă ne-a păcălit și a păcătuit individul, lăsând în urma lui o țară jecmănită de clanurile pedeliste, o țară dezbinată de ură și în derivă, mandatele lui de președinte, însemnând o pagină tristă gri în istoria României, Traian Băsescu nu se lasă dus și continuă circul. Desigur, într-o democrație consolidată, indifferent de țară și de sistem, orice conducător este supus unei analize riguroase pentru faptele sale, pentru acțiunile și inacțiunile sale, cu bune și rele. Din păcate, se vede treaba că România este nevindecabilă, în cazul de față lăsându-l pe acest Bulă al politicii să-și facă de cap în continuare și cu o ipocrizie ieșită demult din matcă, să ne fluture în cadența lui de șmenar, ideea că el ar fi și cel mai bun prim-ministru pentru România. Și asta, după zece ani de huzur pătimaș la Palatul Cotroceni, făcând, după cum mai spuneam, praf și pulbere țara.
Desigur, ca simplu cetățean, T. Băsescu poate să spună ce dorește, fiind garantat dreptul la libera opinie, numai că el a fost președintele României, iar de la această înaltă funcție nu a dovedit a fi și un model benefic și demn de urmat, dimpotrivă este principalul vinovat pentru situația proastă în care se află țara, în primul rând ca stare de spirit, promovând cum numai el știe, ura viscerală între oameni, șantajul, răzbunarea și până la urmă compromiterea și degradarea structurilor instituționale ale statului român. Ori acum, personajul, cu tupeul lui nemărginit, nu face altceva decât să exprime opinii și acuze exact pe dos, căutând să devină lupul moralist, prin a ataca dur sistemul pernicios, creat și susținut de el, timp de zece ani negri pentru România. Cu atât mai de neînțeles rămân oarece audiențe la bazaconiile emanate de acest ins viclean, mai ales la cele ce scoate pe gură, cunoscându-se, de acum, atât de bine faptele lui în rău, de uzurpator și nu de edificator pentru țara și poporul român. Bunăoară, a vorbi cât de bun ai fi tu ca prim- ministru ori ministrul Transporturilor, câte autostrăzi ar face și orice alte minuni de care numai el este în stare, etc., când în cei zece ani de domnie, cu “trai pe vătrai, neneacă” n-ai mișcat un pai pentru mai binele acestei țări. Atunci trebuie să fii ori inconștient și înnebunit la cap, sau pur și simplu, nesimțirea și tupeul dau în clocot și ai scăpat definitiv “boii”, frizând penibilul după glasul de pe urmă al “nemuritoarei” cucuvele de la Palatul Cotroceni. Care prevestește că încă un nene va veni în curând să-și depene amintirile vieții, de undeva din mansarda foștilor. Acum ei, cu bonețica pe cap și cu botoșeii în picioare, la ceas de amurg, înainte de culcare, până nu-i ia valurile somnului, spre veșnica pomenire.
Păi, atunci ce credibilitate poate să mai aibă T. Băsescu și ciracii lui, bântuiți și mânați de același mizerabil oportunism și traseism, dar la fel de tupeiști și vocali precum tătucu lor Traian, deși scuturându-i bine, constați la ei o lipsă majoră de valoare, în primul rând de natură morală și umană, altfel doar niște purtători de vorbe, fără crez și minime intenții pentru mai binele semenilor, după cum trebuie precizat că vicleanul T. Băsescu a urmărit, în principal, prin fuziunea PMP-UNPR, intrarea prin ușa din dos, în Parlamentul României, în ciuda faptului că cei mai mulți parlamentari “ ai interesului național” au părăsit corabia, migrând rapid spre alte zări politice. Și uite așa, acest “încurcă lume ” își face potecă pentru a se mai pricopsi cu ceva demnități ale statului român, cu atât mai mult cu cât în această vară fierbinte politichia de orice culoare este în adormire, iar boborenii au cu totul alte preocupări și nu le mai pasă de vanitățile și lăudăroșenile bolnăviciose ale sus-numitului- de meserie, cârcotaș public. În rest, ce să mai vorbim, de vreme ce pe toată scena politică se petrec aceleași zbateri, că doar nu-s mai breji unii decât alții, previzionând totuși multe vorbe și promisiuni aruncate în vânt, sau alte divorțuri ce vor trezi unora milă și compasiune, la cei mai mulți indiferență și scârbă la “cine cu cine se va uni”, ori cine va rămâne în afara jocului, etc. Sigur, că alegerile din toamnă sunt foarte importante pentru toți, de aceea va trebui și noi, ”boborul” să deschidem bine mintea și ochii pentru a da votul cui se cuvine pentru faptele bune și nu pentru vorbe ipocrite.
Din păcate, întreaga clasă politică din România este compromisă, electoratul și nu numai, fiind sătul de matrapazlâcurile celor ce o definesc, de-a dreapta și de-a stânga eșicherului public. Or tocmai din aceste motive se caută de ceva vreme, dar nu mai găsim pe nicăieri în politică adevăr și corectitudine, dreptate și înțelegere, competență, buna-credință și iubirea față de țară și popor. Mai mult, tare îmi este teamă că și de această dată jocurile sunt deja făcute prin laboratoarele mai marilor lumii, votul românilor nefiind luat în calcul și aruncat în derizoriu. Evident, cu sprijinul “neprecupețit”, ca de fiecare dată, al trădătorilor și cozilor de topor din interior, dăinuind mereu întrebarea: cine conduce, practic, în secret România? Cam așa stau lucrurile, din nefericire, în țara noastră. Și ne mai mirăm că ies de fiecare dată și de ani de zile, ca păduchii în fața aceleași “ciorbe reîncălzite”, urât mirositoare (slugoii străinilor), non-valori hidoase, care au pus pe făraș România, aruncând-o în hăul sărăciei și neputinței pe care noi, amărăștenii, ajunși chiriași la noi acasă, am ajuns să le suportăm tot mai greu? Este drept că a contat mult naivitatea și prostia noastră, crezând în tot felul de tinoși și răpciugoși, auto-definiți oameni-politici, care prin tot felul de manevre oculte, aburindu-ne de fiecare dată mințile, au ajuns exact acolo unde a fost pusă la cale felierea României. Și, acum iată consecințele involuției conștiinței și inconștienței noastre, plătind înzecit dezastrul lăsat în urma nemerniciei și pungășiei unora, precum Iliescu, Băsescu, Roman, Stolojan, Blaga, Udrea, Iohannis, Ciolos și mulți alții ca ei, turnați exact după aceeași matrice și care astăzi, crezându-se nemuritori, încă ne mai cer cu nerușinare respectul, dar mai ales votul. Atunci, oare, și de data aceasta să se lase păcăliți românii, continuând a “lopăta” (a vota) iarăși și iarăși contra vântului?
Vasile Irod