Traian Băsescu nu face faţă exigenţelor postului

239

traian-basescuDraga noastră Românie e bântuită de proşti şi de prostia pe care ei o disipează de la nivelul scaunelor pe care fraudulos le ocupă.

 

 

Prostia este o boală urâcioasă, ea îl ajută pe posesor să vadă lucrurile pe dos, iar prostul e ca vita care paşte şi se veseleşte la auzul propriilor inepţii. Prostul nu se îndoieşte niciodată de dânsul, este îndărătnic ca măgarul şi viclean ca vulpea.

Prostul este antinomic, nu este statornic, planurile lui provoacă zarvă, discordie, ba chiar şi temeri. Avea dreptate M. Eminescu atunci când formula că: „Cele mai înţelepte planuri ne-ncoronate de succes se numesc nerozii.”

Traian Băsescu plănuieşte nerozii; ca şi argatul său Emil Boc, vaporeanul e specialist în eşecuri şi hăhăituri neconstituţionale. Mai nou, inepţiile lui Zeus-BĂSE sunt întâmpinate şi de UDMR cu un „NEM” hotărât şi imperturbabil. Adică, Uniunea nu acceptă niciuna dintre variantele de împărţire administrativă propuse de marinar – nici aceea cu opt megajudeţe, nici aceea cu opt plus Covasna şi Harghita, aşa cum sunt desenate astăzi pe harta României. Lesne de înţeles: Zeus-BĂSE – eşec, UDMR – succes. Traian Băsescu = nerozie, UDMR = fermitate inteligentă.

Este evident, UDMR ţine la formarea a două entităţi cât mai autonome cu putinţă: mai evidentă, reînfiinţarea fostei Regiuni Autonome Maghiare (Mureş, Covasna, Harghita); dar şi cu o mai mică pondere a populaţiei maghiare – Regiunea Partium (în amintirea unei foste zone administrative, din perioada dinainte de anul 1918), cu judeţele Satu Mare, Bihor şi Sălaj, în care populaţia maghiară are o pondere, în ordine, de 35,22%, 25,9%, 23,07%, după ultimul recensământ. În prima zonă, populaţia maghiară are o pondere de 84,61% (Harghita), 73,8% (Covasna) şi 39,26% (Mureş). Lesne de observat pe o hartă, între cele două se interpune judeţul Cluj, cu o pondere a populaţiei maghiare sub 20% – mai exact 17,37%. N-ar rămâne decât să se obţină, mai târziu, un „coridor” prin Nord-estul judeţului Cluj şi Sud-vestul judeţului Bistriţa-Năsăud, prin Câmpia Transilvaniei, pentru a lega cele două zone direct cu Ungaria, ajungându-se la situaţia realizată prin Dicktatul de la Viena în 1940. Nu zic că asta ar fi numaidecât posibil, dar este o soluţie imaginată de unii revanşarzi hungarişti, pe care nu-i interesează cu adevărat realitatea – nici măcar preocupările reale ale majorităţii populaţiei maghiarofone din România.

Ştim că UDMR nu a cedat nici în privinţa adoptării legii minorităţilor, în varianta sa maximală, eventual forţând Guvernul BULĂ-Boc la asumarea răspunderii pentru a obţine ceea ce pare a fi greu de obţinut prin votul parlamentar – mai cu seamă acum, după ce Zeus-BĂSE a izbutit din nou să inflameze spiritele, aruncând mucii în făsui.

Ceea ce a cedat UDMR este ceea ce bănuiam dinainte: amânarea disputei pe marginea reîmpărţirii administrative (implicit a modificării Constituţiei), preferând un cadru mai liniştit pentru aceste dezbateri. Concomitent, UDMR a fost fermă şi în cealaltă direcţie: rămânerea în continuare la guvernare. Raţiunea rămânerii la guvernare este transparentă: pe de o parte – consolidarea poziţiei de lider al minorităţii maghiare în perspectiva viitoarelor alegeri; pe de altă parte – obţinerea cât mai multor avantaje pentru cei din clasa politică maghiară afiliaţi Uniunii, care, evident, n-or fi fraieri, să-şi abandoneze ciolanul, adică poziţiile economico-politice şi sociale deţinute.

Este, deja, de notorietate faptul că PDL a înghiţit hapul, umilinţa şi slugărnicia ce i-a fost hărăzită de ridicolul vaporean. Bine, veţi întreba, dar, în acest caz, la ce a fost bun tot acest tărăboi catalizat de Zesu-BĂSE? Probabil, şuiul Traian Băsescu se temea că, odată adoptată, într-un fel sau altul, legea minorităţilor, UDMR ar fi părăsit Coaliţia la momentul considerat de ea oportun, ori ar fi făcut opoziţie în cazul Coaliţiei, blocând diferite iniţiative guvernamentale ale PDL – adică ale lui hăhăilă Băsescu – cum ar fi unele modificări constituţionale.

Dacă acestea sunt efectele obţinute de calpuzanul marinar prin agitarea problemei reîmpărţirii administrative a teritoriului, atunci la ce i-au folosit celelalte vrăjmăşii cu toată lumea – pe tema Constituţiei şi, mai cu seamă, atacul grobian la adresa regelui Mihai?! De reţinut că, dincolo de agitaţia prostească şi neliniştea existenţială provocate aproape tuturor românilor – inclusiv clientelei PDL – impardonabilul hăhăilă a izbutit şi trei „performanţe” idioate în planul relaţiilor externe, exact acelea în care „fişa postului” de preşedinte îl obligă să aducă armonie şi bună-cuviinţă cu partenerii externi. Mai întâi, a izbutit să înrăutăţească relaţiile cu Ungaria. Oricât de prieten i-ar fi Orban Viktor, prim-ministrul Ungariei, amestecul unor oficiali unguri în problema reîmpărţirii administrativ-teritoriale reprezintă o tulburare a relaţiilor dintre cele două ţări, cu reverberaţii nedorite în planul percepţiei dintre cele două state, dar şi în comunitatea internaţională. În al doilea rând, acest ridicol flecar a iritat şi mai mult Federaţia Rusă cu bolnavele lui derapaje lingvistice, ţară cu care relaţiile României au devenit extrem de reci şi necooperante socio-economic. Violenţa de limbaj, bădărănia sunt notorii şi definitorii pentru bruta Traian Băsescu. Afirmaţiile nesăbuite, de grobian, ale pişicherului marinar, la adresa regelui Mihai şi Ion Antonescu i-a îngândurat şi mai tare pe cei care diriguiesc Rusia şi aliaţii ei. Ştim că oficialii de la Moscova au calificat cleveteala nenorocitului individ drept: „bravadă neruşinată”. Apoi, prin afirmaţiile absurde şi inepte, de calpuzan, la adresa regelui Mihai şi a lui Ion Antonescu, şuiul Zeus-BĂSE, care se crede geniu în toate cele, inclusiv în istorie, a izbutit să-l supere şi pe Marele Licurici, care l-a mustrat prin intermediul Ambasadei SUA la Bucureşti, şi comunităţile evreieşti şi diferite cancelarii străine, ca să nu mai vorbesc de comunităţile istoricilor jigniţi de bădăranul Traian Băsescu. Lesne de observat că ţicnitul vaporean nu ia în seamă cerinţele imperative ale scaunului ocupat la Cotroceni. Exemplul său nu însufleţeşte, nu stimulează şi nu fortifică. Traian Băsescu este o fiinţă inferioară, purtarea lui urâcioasă şi neruşinată întinează adevărul şi valorile care înnobilează măreţia omului pe deplin om. Zeus-BĂSE este o caricatură de om.

Prof. univ. dr. Grigore Drondoe

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here