Traian Băsescu a fost şi rămâne un om politic nociv pentru România

Facem ce facem şi după cum se derulează evenimentele pe scena politică românească, se vede treaba că ne învârtim în jurul aceluiaşi actor principal, preşedintele Traian Băsescu. Este tipul de personaj ce se vrea a fi doar «el şi restul lumii» terfelind sau îmbârligând pe unii sau pe alţii pentru a divide şi stăpâni totul în jurul său. De altfel, RTV-urile îl mediatizează în exces, iar în ceea ce mă priveşte ar fi un neadevăr să fiu bănuit de antipatii Băsescu pentru opiniile mele, întrucât ele se circumscriu unei stări generale de nemulţumire populară, adică o voce-n plus de protest, vizavi de un regim politic anticonstituţional şi tiranic, toxic pentru România. Mai exact, Traian Băsescu şi-a exercitat atribuţiile de preşedinte aşa cum l-a tăiat capul, a distrus, dar nu a clădit mai nimic pentru neam şi ţară, fiind preocupat îndeobşte pentru interesele lui personale şi grupărilor politice de gaşcă, ce au păgubit cu lăcomie România.

Iată şi acum, în plină campanie electorală, nu are deloc astâmpăr, fiind un permanent agent şi guard electoral pentru formaţiunile politice ce le patronează, îşi vâră pretutindeni coada şi generează conflicte mereu, se bagă în seamă, atât în interiorul, cât şi în exteriorul graniţelor României, trăgând de mână, iritând sau etichetând pe unii sau pe alţii, evident cu o «motivaţie» precisă de interese la purtător. Bunăoară, domnia sa şi-a dorit neapărat să intre într-un joc de declaraţii sau conferinţe de presă, dar şi cu pâre pe la forurile europene vizând direct problemele interne ale Republicii Moldova. Şi cel mai grav lucru ce avea să deranjeze exact când şi pe cine nu trebuia, a fost năstruşnica idee de unire a Republicii Moldova cu România. Mai mult, aceasta a fost fluturată în varii spaţii publice şi media, într-un moment în care UE, chiar a întins o mână de ajutor micii republici, atât în probleme politice, cât şi economice şi de cooperare, în perspectiva aderării acesteia la Comunitatea Europeană.
Bineînţeles că reacţiile venite de la Chişinău au fost în cea mai mare parte negative, de vreme ce deocamdată trebuie pregătit terenul integrării în UE, fiind încă departe momentul reunificării celor două ţări surori, aşa cum tot clamează de o bună bucată de timp Traian Băsescu. Desigur, toţi românii doresc reîntregirea neamului, iar din acest punct de vedere Preşedintele are dreptate. Numai că, aşa cum spuneam, el zgândără unde şi când nu trebuie, mai cu seamă într-un context internaţional extrem de sensibil, aşa cum este zona Mării Negre. De altfel, este limpede de ce tocmai acum Traian Băsescu forţează, pedalând pe evenimentele ce se petrec în Republica Moldova. Dar, dincolo de orice demagogie şi tărăboi politic, ar fi fost mult mai importante nişte măsuri concrete în sprijinirea românilor de peste Prut, vizând în primul rând un ajutor economic la fel pentru sistemele de învăţământ şi sănătate publică, etc.
Din păcate, lui Traian Băsescu îi place să fie mai degrabă gonac pentru cei din afară, refuzând să-şi vadă propria-i bătătură, iar dacă o face, atunci doar aruncă cu atacuri abjecte, fie asupra unor instituţii şi puteri ale statului provocând permanent crize interne, fie semănând ură şi răzbunare faţă de cei ce nu-i împărtăşesc orgoliile şi pohtele sale de putere nestrămutate.
Acum, tam-nesam este preocupat de referendumul găgăuzilor pentru autonomie în cadrul Republicii Moldova.
După cum la fel stau lucrurile şi în Transnistria, pe drept cuvânt considerate – două focare extrem de periculoase pentru fraţii noştri din România Mică. Şi până la urmă, nici un cetăţean român de bună credinţă, nu condamnă din acest punct de vedere poziţia preşedintelui Băsescu, dimpotrivă este una de apreciat. Hiba cea mare rămâne momentul extrem de fierbinte, la care se raportează, mai ales la cele se se întâmplă în Ucraina şi în vecinătatea graniţelor României, iar pe de altă parte este lipsa de tact şi diplomaţie, ridicând vocea la Rusia, el – ca avangardist al UE, fără a lua în calcul că înfuriindu-l pe marele vecin de la Răsărit afectează direct interesele ţării, în primul rând pe cele de natură şi cooperare economică. Nu în ultimul rând, sunt afectate demersurile Republicii Moldova pentru apropierea de UE, amânând proiectele şi deciziile de colaborare şi integrare europeană.
În fine, ne mai oprim la un singur exemplu, deoarece el dovedeşte limpede cât de sincere sau mai exact, dacă preocupările şi demersurile preşedintelui Traian Băsescu au ceva în comun cu adevăratele interese ale României. O facem punându-i o întrebare simplă şi firească: de ce au fost minimalizate situaţiile similare petrecute regulat pe timpul mandatelor sale de preşedinte al României. Adică, escaladarea manifestărilor antiromâneşti de către organizaţiile maghiare extremiste din Transnistria, sprjinite nemijlocit de forţele iredentist-revizioniste din Ungaria, însemnând între alte declaraţii belicoase şi chemări la nesupunere civică, referendumuri pentru autonomie şi încălcarea repetată a Constituţiei, etc.?
Desigur că noi am putea avea răspunsul, de vreme ce preşedintele Băsescu nu doreşte să-i supere cumva pe amicii săi – Viktor Orban şi Laszlo Tokes, fiind laolaltă părtaşi la trocurile electorale, reciproc avantajoase. Cu alte cuvinte, pentru domnul Băsescu e mai important referendumul din Găgăuzia decât cererea de autonomie a maghiarimii din Ardeal, ai căror lideri prin acţiunile lor extreme şi agresive, pun într-un mare pericol unitatea, integritatea şi siguranţa naţională a României.
Apoi, mai este ceva şi anume: acest preşedinte atipic şi ahtiat după putere, în loc să fie preocupat de rezolvarea problemelor majore ale României, slugăreşte şi se gudură pe la Înalta Poartă de la Bruxelles, trăgând nădejde că la final de mandat, cineva pe acolo se va îndura să-l propună pentru ceva funcţie de băgător de seamă pe la NATO sau UE! Or, a îmbârligat treburile în ţară şi mai nou în Republica Moldova, doar pentru a înfuria Rusia printr-o vădită diversiune, dar nu şi pentru a-i supăra pe Viktor Orban şi Laszlo Tokes, adică cei care prin tot felul de declaraţii şi presiuni belicoase incită la nesupunerea maghiarimii faţă de autorităţile statului român, înseamnă că trebuie să fii ori nebun, sau trădător faţă de propriul tău popor.
Şi pentru că alegerile europarlamentare bat la uşă, semnalul de alarmă trebuie tras şi în cazul celor ce ne vor reprezenta în Parlamentul European, care înainte de toate au obligaţia de a milita pentru interesele României, inclusiv printr-o atitudine fermă, atât faţă de străinii care ne denigrează ţara, cât şi a acelora de teapa lui Laszlo Tokes, Andreas Molzer sau alţi extremişti europeni ce atacă şi lovesc într-un mod atât de provocator şi agresiv unitatea şi integritatea naţională a României. Doar de astfel de europarlamentari avem nevoie, onorându-şi fiecare cum se cuvine deopotrivă, mandatul de europeni şi de buni români. Iar românii poate abia acum s-au trezit , altfel încă un brânci electoral iresponsabil – marca Băsescu şi vom fi aruncaţi definitiv în prăpastie, deoarece personajul în cauză are o plăcere deosebită de a provoca şi a arunca ţara în criză după criză, împiedicând voit o bună rânduială în societatea românească. Mai ales că face alergie la tot ceea ce înseamnă valoare, adevăr şi spirit de dreptate, în schimb foloseşte ca arme de atac împotriva celor ce se opun pornirilor sale de stăpân absolut, zvonistica, dezinformarea, calomnia şi fără îndoială crâncena răzbunare.
Vasile Irod