Recunosc, iniţial nu mi-a prea mers la pipotă Pactul cu Diavolul. Cel semnat într-o seară-noapte de decembrie între Guvernatorul Coloniei numită încă România şi primul ministru Victor Ponta. Totuşi, vorba din popor „Fă-te frate cu dracul până treci puntea” este, cu siguranţă, cunoscută de Victor Ponta. În fond, s-a făcut pace cu marele trădător din interior.
Nominalizarea sa ca premier nu putea fi evitată, graţie covârşitorului procentaj câştigat în alegerile parlamentare din 9 decembrie trecut. Numai că acel pact, pe care doar Victor Ponta îl respectă, dădea bine în ochii lumii. Mă refer la lumea şi la cancelariile occidentale.
Este limpede că PSD-ul condus cu dibăcie de Victor Ponta reprezintă o forţă politică reală şi este bine ancorat în PES(socialiştii europeni). Omul politic Victor Ponta, cel supranumit cândva Micul Titulescu, dă dovadă de un cu totul alt discurs încă de la prima sa nominalizare şi alegere de către Parlamentul din Dealul Spirii ca primul ministru cel mai tânăr din istoria României. Nu doar în planul politicii interne punctează clar Victor Ponta, ci mai ales în relaţiile internaţionale ale ţării. Fie că este vorba de Bruxelles, fie de Paris omul are alura unui personaj politic demn. Şi în slujba ţării ce-o reprezintă. La Paris a avut întâlniri cu preşedintele Franţei, socialistul Francois Hollande, dar şi cu primul ministru francez. Dacă la Bruxelles a dialogat în limba engleză, la Paris – unde cândva, prin ‘90, a dormit două săptămâni în gară – s-a arătat un excelent vorbitor în limba lui Voltaire.
Mai recent, Victor Ponta a fost invitat la Congresul Socialiştilor din Italia, vorbind liber într-o italiană cursivă. Chit că un chibiţ de pe la noi, fost vaporean şi băutor fruntaş, de talia ex-amicului Vasile Blaga, îl gratula în derâdere, credea el, drept „dottore”, contestându-i un masterat pe care tânărul Victor Ponta îl susţinuse la o universitate din Catania. La Congresul socialiştilor unguri, unde-a fost invitat, prin eleganţă şi stil a impresionat – exprimându-se în limba engleză – printr-o logică şi diplomaţie liniştitoare pentru greaua situaţie prin care trece relaţia româno-ungară. Normal, USL merge mai departe. La bine şi la greu. Europarlamentarele din acest an şi prezidenţialele din 2014 sunt presiuni reale pe umerii celor două mari partide ale uniunii social-liberale. Rămas cam fără opoziţie, USL nu dă semne că s-ar destrăma. Aşa cum îi cobeau răspândacii portocalii. Sunt semnale clare că PDL s-ar rupe. Iar la USL, dacă va fi cazul, războiul posibil teoretic, dar incert, va fi câştigat de cine greşeşte mai puţin. Să remarcăm că atât în comparaţie cu Traian Băsescu, dar şi în ceea ce-l priveşte pe Crin Antonescu, Victor Ponta marchează puncte tot mai clar. Şi-ar mai fi ceva. În vreme ce primul ministru, Victor Ponta, este solicitat şi ca administrator al averii ţării dar şi ca preşedinte al PSD, ori copreşedinte al USL, nu gafează! Despre manifestările maghiaro-secuieşti (secuii sunt numai 500 după ultimul recensământ!), Victor Ponta s-a exprimat astfel: „Pe instituţii trebuie arborate, indiferent de zonă, doar steagurile României şi Uniunii Europene!” Ca Preşedinte al Senatului, Crin Antonescu, are o misie mult mai uşoară. Şi cu toate acestea am asistat la o ciudată declaraţie de dragoste la adresa Cancelarului Germaniei, Angela Merkel, creând confuzie mai ales că manifestă şi o disponibilitate de a se translata de la liberalii europeni la Partidul Popular European. De parcă s-ar teme de contracandidatul său din PBL, Călin Popescu Tăriceanu, care-ar putea comite acelaşi lucru cu oarecari firimituri ce-ar rămâne după posibila rupere în două-trei bucăţi a partiduleţului aşa zis democrat liberal.
Ion Predoşanu
