Hepatita B este o infecție a ficatului provocată de virusul hepatitic B. Hepatita înseamnă inflamația ficatului. Când ficatul este inflamat sau distrus, funcția acestuia poate fi afectată. Consumul excesiv de alcool, toxinele, unele medicamente sau anumite afecțiuni pot să provoace hepatita. Totuși, hepatita este frecvent provocată de un virus – virusul hepatitei A, virusul hepatitei B sau virusul hepatitei C.
Diferențe hepatita A – hepatita B – hepatita C
Hepatita A, hepatita B și hepatita C sunt infecții ale ficatului provocate de trei virusuri diferite. Deși fiecare dintre aceste virusuri determină simptome similare, se răspândesc diferit și afectează în mod diferit ficatul.
Hepatita A este o infecție pe termen scurt și nu devine cronică. Hepatita B și hepatita C pot debuta ca infecții pe termen scurt – hepatite acute, însă în unele cazuri virusul rămâne în organism și provoacă hepatita cronică și afectarea ficatului pe termen lung. Există vaccinuri pentru prevenția hepatitei A și a hepatitei B; nu există vaccin pentru prevenția hepatitei C.
Ce este hepatita B?
Hepatita B este o infecție a ficatului provocată de virusul hepatitei B. Hepatita B poate varia de la o boala ușoară, care durează câteva săptămâni, la o boală serioasă, care durează toată viața.
Hepatita B acută este o boală de scurtă durată care apare în primele 6 luni de la expunerea la virusul hepatitei B. Infecția acută poate să varieze în severitate, de la îmbolnăvire ușoară cu câteva simptome sau asimptomatică, la manifestări ce necesită spitalizare. În unele cazuri, în special la adulți, virusul dispare fără tratament. Persoanele care se vindecă devin imunizate pentru restul vieții. Însă, infecția acută poate – deși nu întotdeauna – să ducă la infecție cronică.
Hepatita B cronică reprezintă infectarea pe termen lung cu virusul hepatitei B. În timp, hepatita B cronică poate determina probleme severe de sănătate, precum afectarea ficatului, ciroză, cancer hepatic sau chiar deces.
Care este probabilitatea ca hepatita B acută să devină cronică?
Probabilitatea de cronicizare depinde de vârsta persoanei infectate. Cu cât persoana este mai tânără, cu atât crește riscul să dezvolte o infecție cronică. Aproximativ 90% dintre sugarii infectați vor dezvolta o infecție cronică. Riscurile scad cu înaintarea în vârstă a copilului. Aproximativ 25%-50% dintre copiii de 1-5 ani infectați cu virusul hepatitei B vor face hepatită B cronică. În schimb, în jur de 95% dintre adulți se vindecă complet și nu dezvoltă forma cronică.
Transmitere
Virusul hepatitei B se transmite prin contactul cu sângele, sperma sau alte fluide corporale ale persoanei infectate.
Modalitățile de transmitere ale virusului sunt următoarele: la naștere (de la mama infectată la făt în timpul nașterii); act sexual cu un partener infectat; folosirea în comun a acelor, seringilor sau a echipamentelor de preparare a drogurilor; folosirea în comun a periuței de dinți, lamei de ras sau a echipamentelor medicale (de exemplu, glucometru) cu persoana infectată; contact direct cu sângele sau cu rănile deschise ale persoanei infectate; expunere la obiecte ascuțite aparținând unei persoane infectate.
Virusul hepatitei B nu se răspândește prin intermediul alimentelor, apei, prin folosirea în comun a tacâmurilor, prin alăptat, îmbrățișare, sărut, strângere de mână, tuse sau strănut.
Semne și simptome
Hepatita B acută provoacă uneori simptome. În jur de 30%-50% dintre copiii peste 5 ani au simptomele hepatitei B acute.
Majoritatea copiilor sub 5 ani și persoanele cu probleme severe de sănătate, cum sunt cele imunodeprimate, nu au în general simptome.
Dacă se manifestă, simptomele hepatitei B acute pot fi: febră; oboseală; pierderea apetitului alimentar; greață, vărsături; durere abdominală; urină închisă la culoare; scaune deschise la culoare; dureri articulare și iIcter (îngălbenirea mucoasei ochilor și a pielii).
Dacă simptomele se manifestă, acestea debutează în medie în 90 de zile de la expunerea la virusul hepatitic B, însă pot să apară oricând între săptămâna a opta și luna a cincea de la expunere. Dacă simptomele se manifestă, acestea durează de obicei câteva săptămâni, dar unele persoane pot fi bolnave chiar și 6 luni.
Majoritatea persoanelor cu hepatită cronică B nu au simptome, nu se simt bolnave și pot rămâne asimptomatice zeci de ani. Când și dacă simptomele apar, acestea sunt similare unei infecții acute și pot fi un indicator al bolii hepatice avansate. În jur de 1 din 4 persoane care se infectează cronic în copilărie și aproximativ 15% dintre cei care se infectează cronic după copilărie vor deceda în urma unei afecțiuni hepatice severe, precum ciroza (fibroza hepatică) sau cancerul hepatic. Chiar în condițiile îmbolnăvirii ficatului, unele persoane continuă să nu aibă simptome, deși unele analize de sânge pentru funcția hepatică pot să arate valori anormale.
Hepatita cronică B se poate transforma într-o afecțiune severă care determină probleme de sănătate pe termen lung, precum distrugerea ficatului, ciroza, insuficiența hepatică, cancerul hepatic sau chiar decesul.
Nu există medicamente pentru tratarea hepatitei B acute. În timpul acestei infecții pe termen scurt, medicul recomandă de obicei odihnă, alimentație adecvată și hidratare; există cazuri când persoana are nevoie de spitalizare.
Persoanele cu hepatită cronică B ar trebui să consulte un medic cu experiență în tratarea hepatitei B. Acesta poate fi un medic internist sau un specialist in boli infecțioase, ori un gastroenterolog.
Material informativ realizat de dr. Cornoiu Cristina, medic specialist medicină de familie – Cabinet Planificare familială – Spitalul Județean de Urgență Târgu-Jiu
