Una dintre cele mai frumoase zone turistice ale Gorjului este zona mănăstirii Tismana, cu un circuit în care ar trebui să fie grupate Cheile Glogovei, Plaiul Cloşanilor, Cheile Bistriţei şi Cheile Sohodolului.
Această zonă, de o frumuseţe unică în ţară şi poate şi în lume, nu a beneficiat încă de atenţia cuvenită, în multe locuri constatându-se minusuri nu numai în cultivare şi organizare turistică ci şi în infrastructură. Legenda spune că, supărat pe locuitorii din munţii Mehedinţiului, pe care i-a şi blestemat, Sf. Nicodim a continuat să caute locul mănăstirii văzute în vis, acolo unde Dumnezeu i-a cerut să ridice un locaş de cult – o mănăstire. În periplul său prin această parte de ţară, Sf. Nicodim a auzit de la localnici că se grăbeau să-şi caute porcii la pişători, exact locul despre care Dumnezeu îi vorbise în vis. Odată găsit, locul a devenit, graţie voinţei divine şi a trudei Sf. Nicodim, mănăstirea de azi.
Duminica trecută, aflat în trecere prin acele locuri deosebite, am avut şansa să îl cunosc pe preotul Bartolomeu, cel care, la 75 de ani, visează o ultimă călătorie la Muntele Athos, în vare anului 2012. Slujba de duminică s-a desfăşurat în muzeu, pentru că biserica este în restaurare, iar venerabilul preot şi-a desfăşurat cu multă energie pentru vârsta sa (este născut la 26 august 1935) o activitate multiplă, ocupându-se şi de slujbă, şi de spovedanii, şi de citit slujbe speciale, şi de sfinţit maşini, amănunt de la care nu lipsesc niciodată limuzinele costisitoare. O discuţie cu părintele Bartolomeu este presărată cu multă răbdare şi înţelepciune şi este răsplătită cu o înseninare a sufletului instantanee. Ceea ce este de remarcat rămâne numărul mare al vizitatorilor, unii venind de la capăt de ţară să se închine în acest loc străvechi al credinţei naţionale.
Constantin Bunilă
