Tipuri de profesori în învăţământul românesc

Fiind absolvent al Liceului Pedagogic din Târgu-Jiu şi al Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, am avut ocazia să cunosc două mari categorii de profesori: profesori mari şi profesori mici.
Pe cei „de mijloc” i-am uitat de când am părăsit şcolile! Profesorii mari erau profesorii care te uimeau prin bagajul de cunoştinţe şi prin arta de a transmite nouă elevilor sau studenţilor. Marii profesori aveau o carismă aparte şi parcă te paralizau când apăreau în sălile de curs. Aşa au fost de-a lungul timpului: Radu Raita, Gheorghiţa Raita, Iulică Lungănoiu, Gherghe Nicolae sau Diaconescu Gheorghe de la Liceul Pedagogic dm Târgu-Jiu, până anul 1976, când am terminat eu. Marii profesori ai Facultăţii de Filozofie – Istorie din Cluj-Napoca, până în 1983 au fost: Călina M., Miron Ionescu, Ştefan Pascu, Pompiliu Teodor, Teodor Cătineanu sau Gheorghe Toma. Erudiţie, carismă, prezenţă intelectuală şi arta de a transmite imformația. Profesorii de „mijloc”, ce nu intră în cele două categorii, erau nişte pigmei ai spiritualităţii, fără vocaţie sau chemare emoţională. Nu le mai ştiu din păcate nici numele.
Reforma din învăţământ a adus cu ea şi NOUL. Din perspectiva atitudinilor faţă de nou, Ion Al. Dumitru, în „Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea eficientă”, distinge următoarele categorii sau tipuri de profesori, prezenţi în şcolile şi universităţile româneşti mai ales după anul 1990:
Profesorul „STRUŢ” ce respinge modelele educaţionale novatoare. Atitudinea sa este asemănătoare cu cea a struţului ce îşi ascunde capul în nisip.
Profesorul „CIOCĂNITOARE”, ce aplică întotdeauna metodele didactice ce i-au fost inoculate, asemenea unei ciocănitori care loveşte monoton scoarţa unui copac.
Profesorul „PINGUIN”, cel care nu depune efortul de a-şi adapta metodele pedagogice la diversele contexte educaţionale în care este pus, amintind existenţa „leneşă” a pinguinilor.
Profesorul „PESCĂRUŞ” este acel profesor ce face sinteze personale între noile metode educaţionale şi principiile pedagogice tradiţionale, amintind de ingeniozitatea demonstrată de un pescăruş pentru a prinde peşte.
Profesorul „PORUMBEL” este un profesor ce aplică principiile dobândite într-un anumit context educaţional la situaţii pedagogice noi, făcând astfel un transfer (de la vechi la nou), ce aminteşte de porumbelul voiajor.
Profesorul „VULTUR” este un profesor întotdeauna receptiv faţă de principiile educaţionale novatoare şi este unul dintre primii care se încruntă să le aplice fiind atras de „vârfurile” pedagogice, la fel cum vulturul este atras de cele mai înalte pliscuri.
Din păcate, nu te aştepta să întâlneşti doar „vulturi”, că vei avea de-a face şi cu „struţi” şi cu „ciocănitori” şi cu „pinguini”. În anul şcolar 2006 – 2007, ISJ Gorj, precum şi CCD din Târgu-Jiu şi-ar dori ca în învăţământul din Gorj să se întâlnească cu câţi mai mulţi profesori „porumbel” sau „vultur”. De câştigat ar avea învăţământul în general, şi elevii în special. Rolul important în depistarea profesorilor „porumbel” sau „vultur” îl au inspectorii de specialitate, precum şi metodiştii C.C.D. prin activităţile zonale desfăşurate.
Voicu Teodor, Metodist C.C.D.