Domnul Jurist, Ion M. UNGUREANU, marcat definitiv de acribia cercetătorului neobosit și mereu dornic de surse de informare inedite, iată, își crește rodul strădaniilor sale și ne îmbogățește «zestrea» lucrărilor-document consacrate localității sale natale, cu o carte trilingvă sugestiv intitulată: «ȚICLENI – album monografic», apărută la Editura «MĂIASTRA», Târgu-Jiu, 2015, sub forma unei bogat-ilustrate analize istorice, morfologice și stilistice care se deschide și se extinde cu o «incizie în oglinda cristalină» a «ochiului minții», tocmai pentru a ne convinge, dacă mai era nevoie, că domnia sa își caută “menirea de-a face cunoscută localitatea noastră, prin ce a înzestrat-o Dumnezeu, dar și prin ce s-a înfăptuit de-a lungul vremii, prin truda locuitorilor săi”, a unor oameni destoinici, porniți din această localitate gorjeană ca să înfrunte vâltoarea vremii!
Avem în fața noastră un studiu care poartă amprenta destinului
Hotărât lucru, avem în fața noastră un studiu care poartă amprenta destinului, fixând reperele istorice pe coordonatele geografice și demografice ale Țicleniului, cu o neliniște asumată prin actul de naştere al oraşului, prin toponimia și chiar prin ilustrarea unei hărți din 1861, ce consemnează existența celor trei comunități sătești: Rășina, Țicleni și Tunși în arealul unei văi bogate în zăcăminte și care este străbătută de firul pârâului Cioiana, din Dealul Bran până la Peșteana-Jiu. Poate că ar merita făcute și unele observații de rutină la acest album monografic, una dintre acestea fiind legată de faptul că autorul albumului încearcă să ne convingă că: “Denumirea de Ţicleni se leagă de numele căpitanului din oastea primului reîntregitor de neam şi ţară, Marele voievod Mihai Viteazul, anume Radu Ţiclenaru, care în 17 septembrie 1612 şi martie 1618, obţine de la domnitorii vremii reînnoirea hrisovului din anul 1439, emis de «bătrânul Alexandru Voievod», fiul lui Mircea cel Bătrân, referitor la teritoriul localităţii, cu punctele de hotar dintre localităţile vecine. Observăm că în hrisovul emis în 1612 la Târgovişte de către Radu Voievod sunt precizate limitele satului Tunşi iar în cel emis în 1618 sunt precizate limitele «moşiei Sneagovului»(satul Ţicleni), care înspre apus se întindea până la «drumul lui Sterpoi». Toponimele din vecinătatea de nord, din aceste două hrisoave, le întâlnim și în actul de hotărnicie al Brătuii, ce datează din 10 martie 1567”. Să fim bine înțeleși, însă, acest Radu Țiclenaru, nu putea să dea numele localității, pentru că fiind «țiclenar», el aparține unei așezări umane în care întâmplător sau mai puțin întâmplător 
el stăpânește suprafețe de pământ, deci, logica ne învață și ne spune că aparține unei localități care exista înaintea lui, cu atât mai mult cu cât, în urma deslușirii unor documente de arhivă pe care le-am citit printre rânduri, acestea mi-au dezvăluit faptul că denumirea de «țiclean», «țiclenar» sau «țicleanu» provine din arhicunoscutul și arhetipalul termen medieval de «hiclean» sau «viclean», poate chiar de «viclenar», un individ care «viclenește», adică lucrează pe ascuns! Oricum, subiectul merită analizat cu atenție, mai ales că în harta austriacă de la începutul secolului al XVIII-lea apare denumirea de «Sihleni», cu această literă «H» care conduce la ipoteze și la posibile interpretări!
Ion M. Ungureanu confirmă aplecarea sa asupra documentelor de valoare
Desigur, pasiunea pentru istorie a d-lui jurist, Ion M. Ungureanu se confirmă și de această dată, aplecarea sa asupra documentelor de o certă valoare constituind o veritabilă axă a raportării la evenimente, la fapte, la locuri și mai ales la oamenii care și-au pus amprenta asupra evenimentelor, tocmai pentru a ne convinge că mirajul s-a transformat într-o pasiune de o viaţă, iar pasiunea s-a concretizat în cărți de istorie, în albume şi monografii ale Țicleniului, dovezi incontestabile ale unei munci imense de studiu aprofundat şi de amplă documentare. Iar dacă unii au preferat să păstreze doar pentru ei documentele și imaginile din istoria Țicleniului, d-l Ion M. Ungureanu se dovedește generos și vrea să împartă cu semenii săi «bijuteriile» tăinuite și îndelung căutate pentru a fi cernute din firele de nisip care ispitesc mai întotdeauna clepsidra timpului! Poate cartea aceasta nu se ridică la standardele înalte și cu vocații academice ale unei monografii sociologice, dar ea se impune atenției prin multitudinea și prin diversitatea izvoarelor și a surselor de informare despre eroii care s-au jertfit în cele două conflagrații mondiale și ale căror nume sunt înscrise cu litere de aur în piatra monumentelor istorice din localitate, despre școlile și bisericile din această așezare străveche, despre exploatarea «aurului negru» în decursul celor aproape șapte decenii, despre «condeierii» orașului și despre edilii care au condus activitatea administrației locale, unul dintre aceștia fiind chiar autorul merituos al albumului monografic de față. Desigur, nu lipsesc din albumul monografic nici unele erori legate de corectura insuficientă a textului, așa cum nu sunt omise nici elementele de «senzație», cum s-ar spune, spre exemplu, cel privitor la faptul că: “Primul automobil din Gorj, a aparținut boierului Aurică Porojnicu din Răşina-Ţicleni: era un Ford și era condus de un șofer neamț”, dar, iată că același Porojnicu, de fel din Rășina, nicidecum din «Rășina-Țicleni»(la acea vreme erau două comune diferite n.n.) este și protagonistul primului…accident rutier din istoria Gorjului, ceea ce merită consemnat în istoricul poliției rutiere din Gorj! Felicităm autorul albumului monografic despre Țicleni, împărtășindu-i “credința că el poate constitui o modestă piesă menită a contribui la promovarea localității noastre în țară și nu numai”, tocmai pentru a certifica înalta calitate a d-lui jurist, Ion M. Ungureanu, de spirit aplecat spre studiul documentelor!
Profesor, Vasile GOGONEA
