Autor a şapte romane valoroase (Aniversare, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1982, Fotoliul vacant, vol. I, S.R. Cv.,1986, vol.II, S.R.,1990, Instanţe, I, Editura Aius PrintEd, Cv.,2006, vol.II, Aius PrintEd, 2007, Bravo lui, Editura Autograf MJM, Cv.,2008, Cât văd ochii, Autograf MJM,Cv., 2011), membru al Uniunii Scriitorilor din România, profesorul de elită Nicolae Pârvulescu a încredinţat tiparului un nou roman, Teza lui Costel, (466 p.), Editura Autograf MJM, Craiova, 2014.
Departe de a fi vorba de o teză şcolară obişnuită, hic et nunc avem a face cu o idee filozofică şi românescă privind Omul dat în p… mă-sii, omul care sfinţeşte locul, omul, măsura tuturor lucrurilor (Protagoras), omul, cel mai preţios capital…, idee susţinută şi demonstrată cu asupra de măsură pe perioada comunistă a istoriei noastre având ca incipit sfârşitul celui de Al Doilea Război Mondial, iar ca final momentul 1989 şi ceva după.
Este perioada pe care a trăit-o din plin generaţia autorului, când în baza şi suprastructura socială şi politică a societăţii româneşti s-au produs mutaţii însemnate iniţiate şi conduse de PMR şi PCR, având ca lideri pe Gheorghe Gheorghiu Dej şi Nicolae Ceauşescu, după 1965, sub îndrumarea „frăţească” de la Răsărit, călăuză sigură fiindu-le învăţătura marxist-leninistă.
Încercând un fir al Ariadnei prin labirintul întâmplărilor, lectorului, i se reamintesc momentele importante ale istoriei României dintre care menţionăm: 23 August 1944, ziua eliberării României de sub jugul fascist de către glorioasa armată sovietică, reforma agrară din anul 1945, alegerile din anul 1946 falsificate de comunişti după învăţătura lui Iosif Visarionovici conform căreia “nu conta deloc cine şi cum vota, important era cine număra voturile”. Atunci s-a iscat şi un distih interesant: “Foaie verde de cocoare/ Votai ochi şi ieşi soare”. Urmează apoi reforma monetară (1947 şi 1952), reforma învăţământului din anul 1948 cu introducerea limbii ruse în şcoală şi înfiinţarea facultăţilor muncitoreşti, naţionalizarea industriei şi a editurilor, perioada neagră de după 1950-1952 cu întemniţarea oamenilor bogaţi şi a reprezentanţior vechilor partide istorice, deportarea celor 44.000 în Bărăgan, satul nou Răchitoasa, (cazul Aristică Oprescu), colectivizarea agriculturii (1949-1962) după modelul colhozurilor sovietice şi arestarea celor care s-au opus acestei acţiuni, faimosul plan Valev din anul 1964 privitor la desfiinţarea economiilor naţionle şi dezvoltarea lagărului socialist, plan ce urma a-l pune în practică N.S. Hrusciov şi multe altele, primul val al eliberării deţinuţilor din lagărele comuniste, Congresul al IX-lea, politica internă şi exatrenă a liderului de la Scorniceşti ş. a. Din acest punct de vedere, romanul are suficiente elemente pentru a fi socotit istoric.
Tineretul era înregimentat în UTM şi UTC, instruit şi educat în spiritul concepţiei şi moralei comuniste, care prevedea desfiinţarea exploatării omului de către om, comportament exemplar în viaţa social-economică, politică şi familială având ca principiu de viaţă: „de la fiecare după posibilităţi, fiecăruia după nevoi”. O mai mare utopie nici că se putea!
Obedient politicii regimului comunist, autorul romanului Mitrea Cocor a scris un articol intitulat „Lumina vine de la Răsărit”. Avem acum ARLUS, Librăria „Cartea Rusă”, Institutul de limba rusă „Maxim Gorki”, mulţi tineri şi-au făcut studiile superioare şi postuniversitare la Moscova, Sovromuri în economie, controlul consilierilor sovietici în toate domeniile social-economice şi politice etc. Ca „o viaţă de ficţiune izvorâtă dintr-o viaţă reală”(L. Rebreanu), după clasificarea romanelor întreprinsă de Nicolae Manolescu, în „Arca lui Noe”, Eseu despre romanul românesc”, „Teza lui Costel” s-ar încadra în cel corintic.
Pentru că atunci nu existau mijloace moderne audio-video ca în zilele de azi, se citea mai cu seamă literatură sovietică (Mama de Gorki, Tînăra gardă de Al. Fadeev, Oameni sărmani de Dostoievski…) şi se învăţa foarte mult în şcoli şi facultăţi, se vizionau spectacole de teatru, şi filme de orietare sovietică, specatcole fotbalistice, distracţii la ştrandul „Tei” (Ceata lui Papuc)…
Acţiunea romanului este le persoana întâi şi se întâmplă simultan sau succesiv în Bucureşti şi la ţară, în Opreştii noi. Îmbinând la înalt nivel artistic modurile de expunere clasice, la momente potrivite integrează firesc aspecte ale limbii populare, unele nu fără umor, cum ar fi: „s-a dat de ceasul morţii”, „îi crapă obrazul de ruşine”, „îi dă sângele-n foc”, „vin din podgoriile noastre forestiere”, „la Paştele cailor”, „ Căsătoria-i loterie curată/ Alegerea naşului e o artă”, asta pentru că unele cupluri, după terminarea facultăţii, au trecut şi la viaţa de familie, aşa ironizau fin viitorii miri ş. a.
În această panoramă românescă, galeria personajelor este foarte bogată. Cosmin Bordeianu, protagonistul romanului este poreclit „zeciulică” sau „zecist” pentru că pe toată perioada şcolară (ele-student la istorie) a fost numai de nota zece, un adevărat model pentru generaţia sa, Laura Bordeianu, sora lui, olimpică la matematici ca elevă de liceu, urmând facultatea de matematică, specialist de clasă în prepararea cafelelor în familie, pentru tinerii colegi şi prieteni, Nicu Stănilă, prieten apropiat al lui Cosmin, Cristina, Sorina, Cati Nistor. Apar, de asemenea, cadrele didactice universitare (prof. Sălişteanu cu două doctorate „Magna cum laude” la Berlin, în filozofie şi la Bucureşti, în istorie, tovarăşul decan al facultăţii de istorie, doamna Eugenia Sălişteanu, profesor de limba franceză ş.a.)
Cosmin Bordeianu, exemplar în ceea ce priveşte învăţătura şi cercetarea ştiinţifică, prezintă lucrări valoroase de istorie în cadrul Cercului de istorie medievală; pentru meritele sale incontestabile ajunge repartizat în învăţământul superior, unde obţine doctoratul şi continuă con brio şi activitatea de cercetare.
Ca student a trăit şi momente erotice sui generis, („amorul este fiul romanelor”), prezentate sau sugerate cu mult talent de autor. E vorba de Rodica, femeie de serviciu la facultate şi colega acesteia, Cristina, Sorina, pentru ca în final să se căsătorească cu Narcisa, asistentă la Biologie, cu care trăieşte o viaţă demnă, având şi copii.
Din acest punct de vedere, cartea lui Nicolae Pârvulescu, “Teza lui Costel”, poate fi socotită un bildungsroman şi un thriller în care narativitatea nu pare liniară, ci cu reveniri şi augmentări asemănător cu reluarea motivelor şi temelor (travaliul tematic) din opere simfonice, concerte sau sonate muzicale în care se simte acea captatio de capo al fine.
Întrucât socialismul în partea de răsărit a Mitteleuropei începuse „să se degradeze într-un ritm galopant cu fiecare zi ce trece” (p. 461), mergând spre eşec, Europa liberă şi alte posturi de radio străine critică atât de dur realităţile socialiste şi comuniste. Volens-nolens, ascultătorii fac comparaţie între socialism şi capitalism, adică se ia în calcul tot mai mult ceea ce este opus socialismului şi comunismului în cădere liberă, de aici şi nevoia de Audiatur et altera pars.
Adunându-se idei şi teorii contrare socialismului „biruitor” şi dictaturii lui Nicolae Ceauşescu, atât în ţară, cât mai ales în diaspora, s-a ajuns la dzsnodământul omnicunoscut din decembrie 1989.
Romanul cu acest titlu, fără subtitluri şi discontinuităţi, doar unele pauze de respiro, un flux existenţial bergsonian, în care se îmbină fericit realitatea cu ficţiunea, apare ca un roman fluviu care adună şi stratifică aluviuni social-politice ce ajung la estuar (final) având drept codă cu caracter universal: E dată-n p… mă-sii “Teza lui Costel”
Marin I. Arcuş
