Testamentul lui Vasile Militaru (1885-1959)

,,Subsemnatul, Vasile Militaru, domiciliat în București, Strada Aviator Zorileanu, nr.76, îmi scriu aici vrerile din urmă:

Pentru că Dumnezeu nu mi-a dăruit copii, hotărăsc ca întreaga mea avere, mobilă și imobilă, să rămână scumpei mele soții, Ecaterina V.Militaru(Telly Barbu), pe care o institui legatară universală a mea, scutind-o de orice cauțiune.
De asemenea, dispun ca: întreaga mea operă literară, tipărită și netipărită, să revină tot soției mele, Ecaterina V. Militaru.
(București-8 decembrie 1956)
………………………………………………………………………………
Sufletul lui Vasile Militaru a zburat la cer pe 8 iulie 1959, la închisoarea Ocnele Mari, iar pământul s-a dus în pământul din care a fost luat…..
Testamentul lui Vasile Militaru, atât de simplu, vine încă o dată să sublinieze sensibilitatea și măreția morală a acestui mare poet creștin român. Câtă posibilitate, câtă dragoste pentru soția sa Telly Barbu! Ce gânduri curate față de-o ființă care din păcate nu i-a dăruit copii!…
Testamentul lui Vasile Militaru, nu, prin simplitatea sa, reprezintă măreția unui mare suflet, și un îndemn pentru toți bărbații în a-și respecta pe cealaltă ,,jumătate” a vieții-femeia!…
Poezia lui Vasile Militaru nu reprezintă decât o stare de ataraxie, un exercițiu și un îndemn spre iubirea creștină, o ,,oază” de moralitate!…
Intrând în contact cu poezia lui Vasile Militaru, este ca și când ai citi Biblia. Poezia sa este curată și te împinge treptat, treptat spre o ,,purificare” interioară. Când îl citești pe Vasile Militaru nu mai poți fi misogin, nu mai poți ,,huli”pe Dumnezeu. Fără să greșesc, am putea vorbi despre ceea ce cheamă, dacă noțiunea nu este forțată, o ,,militaro-terapie”!.. Spre edificare vin cu noi versuri moralizatoare, din marele poet creștin Vasile Militaru:
,,Iată sfat în trei cuvinte:
Ca să-ți faci de ceruri parte,
Trei într-unul ține minte:
Carte,carte și iar carte”!

,,Cartea e o Vistierie
De lumini să le tot sorbi
S-o citească cine știe,
Nu rămân nici orbii orbi!”

,,Pe ogorul tău din suflet,
Fă cât poți mai mult să plouă
A credinței întru Domnul
Binefăcătoare vouă”.
Ce testament! Ce iubire de soție și de Dumnezeu!….Din păcate testamentul meu nu va fi asemănător cu cel al lui Vasile Militaru! Mi-am pierdut ,,jumătatea” vieții mele pe 13 aprilie 2014. Dumnezeu să o odihnească în pace !
Prof. Teodor Voicu