TERMOCENTRALELE DIN GORJ – NIŞTE MINE CARE MAI PRODUC DIN CÂND ÎN CÂND ŞI ENERGIE – partea a II-a

Un mare pas înainte în veşnicul proces de reorganizare a Sistemului Energetic a fost crearea Complexurilor Energetice. Ideea a fost simplă , fiind pusă în aplicare anterior în multe ţări: se dă posibilitatea producătorului de energie să-şi controleze costurile primare.

Şi cum cărbunele înseamnă mai mult de jumătate din aceste costuri, controlul direct exercitat de termocentrală asupra carierei de cărbune nu putea decât să ducă la rentabilizarea ambelor entităţi.

Din păcate cei ce au gândit această reorganizare în anii 2002-2003 nu au luat în calcul un „amănunt”: liderii de sindicat din minerit.

În bazinul Olteniei, ca în toate zonele sărace şi dependente de o singură resursă de pe mapamond, controlul asupra acestei resurse asigura controlul economic, politic, social. Mari traficanţi de voturi, exponenţi ai unei mase în general slab informate şi docile, liderii de sindicat din minerit sunt nişte Dumnezei locali. Mai puţin violenţi şi vocali decât cei din Valea Jiului, dar puternici din punct de vedere economic prin firmele cu care căpuşază industria lignitului, încetul cu încetul aceşti lideri au ajuns să deţină controlul asupra factorului politic, să aibă influenţă în poliţie, în magistratură, să influenţeze economic şi social decisiv viaţa judeţului Gorj.

Spargerea fostei CNLO şi naşterea Complexurilor a însemnat pentru aceşti lideri pierderea unei părţi din masa de manevră, disiparea puterii lor. Reacţia a fost , în 2004, violentă: greva generală, în februarie 2004, anticomplexuri.

Din fericire, guvernanţii de atunci au rezistat, riscând din punct de vedere politic pentru o idee economică bună. Lucrurile păreau că intră pe făgaşul normal, Complexurile funcţionând aşa cum trebuia. Atunci, liderii de sindicat au trecut la planul B. Acesta constă la extinderea, în forţă, a controlului de la partea de minerit la partea de energie. Au început prin a-şi promova omul în structurile ministerului, pe postul de secretar de stat, după care s-a declanşat, asupra termocentralelor, o mineriadă a gulerelor albe. Directori generali, directori comerciali, directori de resurse umane, şefi de servicii, şefi de birouri, aproape totul provine din minerit cu condiţia aprobării luate de la sindicat. Am întâlnit în minerit oameni cu multă experienţă, cu multă minte. Culmea este că aceştia nu sunt promovaţi. L-am întrebat pe Marin Condescu de ce n-o face? N-am primit nici un răspuns. Nici nu puteam primi, pentru că răspunsul îl ştim toţi. Aceşti oameni nu stau în poziţie de drepţi , nu semnează orice.

Cândva , le-am atras atenţia acestor lideri că orice organism poate fi parazitat până la o limită. În momentul în care moare gazda,moare şi parazitul.

Noua Companie avută în vedere practic aproape încheie şi desăvârşeşte acest plan B. Nu am văzut nicăieri o dezbatere din care să reiese o listă cu avantaje şi dezavantaje economice pentru Gorj. Ni se spune că se va crea un departament de Resurse Minerale cu sediul în Gorj,în care se vor regăsi toate exploatările miniere din judeţ. Visul liderilor sindicali , de a strânge din nou toţi minerii în acelaşi loc , se îndeplineşte. Ni se spune că se va ieftini energia , ceea ce este chiar aberant. Când se va reclădi fostul CNLO , în secunda unu , pentru a-şi acoperi pierderile enorme,vor mări preţul la cărbune. Acum nu pot s-o facă , pentru că în Complexuri se produce aproape tot cărbunele de care termocentralele au nevoie, acestea nefiind captive la SNLO. După aceea vor fi. Scumpindu-se cărbunele cum să se ieftinească energia? Liderii de sindicat din energie, oameni cu frica lui Dumnezeu şi de formaţie energetică până în 2004 , au făcut ochii mari când şi-au văzut colegii din minerit cu jeep-uri, case de vacanţă, afaceri prospere. Cu mirajul devenirii a micii Hoffa locali, au sărit imediat din barca energeticii în barca mineritului, mai ales că, săraci fiind, nici n-au costat mult.

Astfel că singura raţiune pentru înfiinţarea acestei companii în Gorj , este cea sindicală. Dar nu a sindicaliştilor de rând, care vor pierde neştiind ce se întâmplă. Politicienii se achită de nişte promisiuni făcute brahmanilor din sindicat, pentru că mai vin si alte războaie.

Cum va funcţiona această struţocămilă?

Ce va scrie pe megawattul livrat în sistem? Va scrie Rovinari, Hidro, sau Companie? Va fi un coş comun, va fi un cost comun, va fi un preţ comun? Cum va participa fiecare entitate la ele? Cine va face funcţia de echilibrare internă? Se va crea un dispecerat intern, care să regleze intrarea pe piaţă aşa cum face Dispecerul Naţional acum? Au citit oare autorii legea 31, de funcţionare a companiilor? Anul trecut nu exista legislaţie pentru holdinguri. Acum există? Vor ajunge directorii de la termocentrală să ceară aprobări la Bucureşti pentru achiziţia de lavete? Cine e responsabil de funcţia comercială, care sunt priorităţile investiţionale?

Zero răspunsuri. Se ştie doar că facem două Companii, prima dată până în 15 iunie, apoi până în 15 septembrie, apoi până la sfârşitul anului. Haosul creat se va suprapune peste anul de criză 2010. Repet,în energetică, în 2009 n-a fost nici o criză. Piaţa de energie s-a contractat cu doar 15 procente. Rovinarii, Turcenii, SNLO, nici n-ar fi trebuit să simtă această contracţie. Lovite ar fi trebuit să fie Halânga, Deva,Craiova.

În 2010 prognozele sunt pentru o contracţie de 40 de procente. Fiind mai la „marginea” Europei din punct de vedere economic , efectul de tsunami ajunge mai târziu, dar cu amplitudinea valului cea mai mare. Probabil cel ce va supravieţui anului 2010 (economic vorbind), va supravieţui şi în Sahara. Acesta este momentul găsit de guvernanţi pentru reorganizarea energeticii? A ajuns goana după voturi cu orice preţ să îi orbească în asemenea măsură încât să sacrifice total economicul pentru puterea politică?

Parcă era vorba să trăim bine.