Foarte mulți dintre pacienții cu diabet zaharat sunt reticenți atunci când vine vorba de insulinoterapie.
Poate acest lucru este cauzat și de faptul că insulina se administrează injectabil-subcutanat, pacienții ezitând foarte mult timp (chiar zeci de ani) pentru a accepta tratamentul cu insulină, însă această ezitare poate să le dăuneze mai târziu foarte mult și poate chiar să le pună viața în pericol. Fac această precizare, deoarece cu cât întârziem mai mult obținerea unui control glicemic optim, iar pacientul stă mult timp cu valori crescute ale glicemiilor, cu atât mai mult există riscul ca acesta să dezvolte complicații.
Un exemplu este un pacient în vârsta de 70 de ani, vechi diabetic, cu tratament ambulator cu antidiabetice orale, cu tratament administrat în mod inconstant și fără respectarea regimului alimentar.
Acest pacient a ajuns din cauza nerespectării unui regim alimentar, a unui stil de viața sănătos și a refuzului tratamentului cu insulină, în stadiul de complicații cronice severe și anume în stadiul de arteriopatie diabetică obliterantă a membrelor inferioare până la stadiul final de arteriopatie cu necroză și gangrenă. Pacientul s-a prezentat la urgență afirmând că are valori glicemice crescute, că nu se simte bine și că nu mai poate ține glicemia sub control prin tratamentul cu antidiabetice orale. În urma examenului obiectiv, s-a evidențiat necroza unuia dintre degetele de la picioare, cu tumefacția și roșeața antepiciorului respectiv, cu durere locală-semne clinice de ischemie acută și necroză.
Din cauza valorilor glicemice crescute, pacientului i s-a propus insulinoterapie pentru a obține controlul glicemiei. Deși era deja în stadiul de complicații, cu necroză la nivelul degetului, cu indicație de amputație, acesta refuză în continuare tratamentul cu insulină, aș putea spune chiar în mod inconștient.
Inițial, pacientul a refuzat și intervenția chirurgicală, deși i-au fost explicate atât lui, cât și familiei, gravitatea situației și riscurile la care se expune prin refuzul intervenției.
Precizez că, din punct de vedere clinic, pacientul avea o stare generală influențată spre gravă, cu sindrom febril, dureri intense la nivelul membrului afectat, iar markerii inflamatorii și infecțioși aveau valori crescute, pledând chiar pentru o stare septică-stare care îi punea în mod clar viața în pericol.
În ultimă instanță, împreună cu familia, a acceptat prezentarea în cadrul unui Serviciu de Chirurgie Generală în vederea conduitei terapeutice a gangrenei. Nu vă pot spune disperarea care se citea în ochii copiilor care așteptau cu nerăbdare pentru ca tatăl lor să ajungă în timp util la Serviciul de Chirurgie Generală și ca viața să îi poată fi salvată.
De ce să fii inconștient și să refuzi obținerea unui control glicemic, chiar și prin administrarea insulinei și să ajungi să îți pui în pericol de moarte viața?! Să nu mai vorbim despre impactul familial; efectiv ne rugau să facem tot posibilul pentru a-l menține în viață și pentru a ajunge în timp util la Chirurgie.
Dacă pacientul ar fi acceptat mai devreme o injecție cu insulină, acesta ar fi obținut control al glicemiei și nu ar fi ajuns în acest stadiu, de a-și pune în pericol viața.
Un alt pacient care m-a impresionat și pe care l-am avut internat în urmă cu aproximativ o săptămână, a fost un domn în vârstă de 53 de ani, cu o vechime a diabetului de peste 15 ani, care la rândul lui suferise deja amputații la nivelul degetelor de la ambele picioare și care în mod surprinzător se afla internat în aceeași perioadă și în același salon cu pacientul cu gangrenă despre care am vorbit mai sus și care a încercat să îl convingă că intervenția chirurgicală este cea mai bună variantă de tratament și singura variantă salvatoare pană la urmă, el însuși trecând printr-o situație asemănătoare.
Acest pacient avea, după cum spuneam, o vechime destul de mare a diabetului, diabet pe care nici acest pacient nu l-a ținut sub control mult timp, actual pacientul se afla în tratament cu insulină și obținuse un control glicemic, însă timpul îndelungat în care acest pacient a stat cu valori crescute ale glicemiilor, i-a provocat apariția complicațiilor.
Pe lângă complicațiile vasculare care s-au soldat cu amputații ale degetelor, acest pacient avea și complicații oculare destul de avansate. Inițial, pacientul a prezentat retinopatie diabetică în stadiu avansat la unul dintre ochi, pentru care a urmat tratament cu laser, însă datorită menținerii valorilor glicemice crescute, leziunile oculare au avansat, fiind afectat și celălalt ochi pentru care a fost necesară fotocoagulare cu laser.
Din cauza faptului că valorile glicemiilor erau în continuare crescute, leziunile au continuat să progreseze până în stadiul de cecitate-orbire la nivelul ochiului la care s-a efectuat prima dată tratamentul cu laser, iar la cel de-al doilea ochi activitatea vizuală a scăzut. În momentul de față, activitatea vizuală a acestui ochi este de numai de 40%, pacientul dezvoltând la nivel ocular și un glaucom secundar. Vorbim aici despre un handicap care ne scade calitatea vieții și ne face la un moment dat dependenți de membrii familiei.
Un pacient care nu mai poate vedea cu un ochi, iar la celălalt are o activitate vizuală redusă sub 50% și care în plus prezintă și alte complicații (amputații și comorbidități afectare cardio-vasculară), el nu își mai poate desfășura singur activitățile uzuale – de a se îngriji, de a-și asigura toaleta, de a-și administra singur tratamentul și devine dependent de cei din jur. De ce să nu accepte în timp util tratamentul cu insulină, să obțină control al glicemiilor și să prevină apariția complicațiilor?
Trebuie să obținem control glicemic ca să putem să prevenim apariția complicațiilor. Orice diabet necontrolat și ajuns în stadiul de complicații scade calitatea vieții pacientului, îi reduce autonomia, îi scade speranța de viața, de aceea este foarte important ca pacienții sa accepte în timp util indicațiile medicului, atât în ceea ce privește regimul alimentar, stilul de viață, cât și tratamentul, chiar și atunci sau mai ales atunci când le este recomandat tratamentul cu insulină. Mai bine se începe tratamentul cu insulină mai devreme și se evită astfel complicațiile oculare, renale, cardiovasculare și cerebrale și totodată se evită alterarea calității vieții, reducerea speranței de viață și reducerea autonomiei cu dependență față de cei din jur în menținerea activităților cotidiene.
Material informativ bazat pe cazuri reale (pacienți care au fost internați în Spitalul Județean de Urgență Târgu-Jiu) – Dr. Alina Boantă, medic specialist în diabet zaharat, nutriție și boli metabolice, de la Spitalul Județean de Urgență Târgu-Jiu
