Tătăneasa este o plantă erbacee care creşte în locuri umede, la marginea pâraielor, văile râurilor, zăvoaie, şanţuri, preferă solurile argiloase, pe care bălteşte apa, răspândindu-se din zona de câmpie până la deal.
În scop terapeutic se foloseşte rizomul şi rădăcina, care nu se recoltează în perioada de înflorire a plantei; recoltarea se face primăvara devreme până în luna martie sau toamna din luna septembrie până la venirea iernii, deoarece în această perioadă rădăcinile secretă maximum de alantoină, substanţă biologic-activă care dă valoare terapeutică plantei.
Compoziție: tătăneasa are în compoziţie numeroase uleiuri volatile, mucilagii, alcaloizi (simfitocinoglosină, consolicină, consolidină, coniferidină, cinoglosină, necine nesaturate), alantoină, colină, asparagină, taninuri catehice, compuşi fenol-carboxilici (acid cafeic, clorogenic), acid litospermic, compuşi triterpenici, aminoacizi şi carotenoizi.
Acțiune: fitoterapia cu tătăneasă are acţiune cicatrizantă, remineralizantă, hemostatică, regenerantă, antiinflamatorie, antitumorală, anticancerigenă.
Indicații terapeutice: datorită mucilagiului emolient, tătăneasa este un agent de vindecare puternic în ulcer gastric şi duodenal, hernie hiatală, colite ulcerale şi ulcere varicoase cronice.
Indicaţiile specifice pentru tătăneasa includ: tuse şi răceală, ulcer gastric şi duodenal, inflamaţie gastro-intestinală, hemoptizie (eliminare de sânge prin tuse), hematemeză (vomă cu sânge), prurit anal, ulceraţii cronice supurative, răni la articulaţii şi muschi, sudarea întârziată a fracturilor, traumatisme la ochi, iritaţie pulmonară, pneumonie, inflamaţia stomacului.
Mod de administrare:
– Decoct: se pune 1-3 linguriţe de plantă uscată într-o cană cu apă, care se fierbe 10-15 min. Se bea de trei ori pe zi.
– Tinctura: 2-4 ml de tinctură de trei ori pe zi.
Precauții și contraindicații
Nu prezintă riscuri de toxicitate decât la depăşirea dozelor admise.
