,,Astăzi, munca pentru plan e o cinste! Să scoatem cât mai mult cărbune pentru patrie, pentru pace. Plenara Comitetului Central cere să se acționeze cu toată hotărârea pentru realizarea sarcinilor de plan din domeniul minier și energetic, pentru sporirea producției zilnice de cărbune și țiței și reducerea consumurilor, punerea în producție a tuturor capacităților energetice prevăzute, finalizarea rapidă a reparațiilor capitale, (…) în vederea satisfacerii necesarului de energie pentru economia națională”. Așa suna un mesaj mobilizator, în perioada comunistă, transmis de organul central al PCR. Au trecut mai bine de trei decenii de când România a ieșit de sub regimul dictatorial și, între timp, a aderat la UE, uniunea politică și economică a 27 de state membre situate în Europa și, implicit, la politicile acesteia în domeniul climei, energiei, transporturilor și fiscalității, pentru a reduce, cu cel puțin 55 %, până în 2030, emisiile nete de gaze cu efect de seră, față de nivelurile din 1990, adică binecunoscutul Green Deal. Astfel, atât ,,planul” cât și nevoia de cărbune a țării s-au schimbat, pentru că deja se discuta doar de o energie mai curată. Ce însemna asta pentru Oltenia, pentru Gorj, e deja de notorietate: închiderea capacităților energetice și miniere. Deja ,,planul” era unul de restructurare și decarbonare, iar reducerea personalului urma să fie, până în 2026, de aproximativ 41%. Criza energetică a schimbat oarecum lucrurile. La Palatul Cotroceni a avut loc, marți, ședința CSAT condusă de președintele României, Klaus Iohannis, în cadrul căreia principalul punct pe agendă l-a constituit analiza războiului din Ucraina și implicațiile sale pentru România și ,,stimularea investițiilor pe termen scurt și mediu în dezvoltarea producției de gaze naturale, atât onshore, cât și offshore, utilizarea, pe termen scurt, a tuturor resurselor energetice pe bază de cărbune pentru a traversa această criză energetică…”, potrivit comunicatului Administrației Prezidențiale. Adică Sistemul Energetic Național se bazează, iarăși, pe cărbune, dar pe termen scurt.
Dacă în 1990…
… în bazinul carbonifer al Olteniei erau câteva zeci de mii de mineri, în 2020, când Planul de restructurare al CEO a fost notificat Comisiei Europene, în activitatea minieră a companiei mai erau 7.260 de persoane. Totuși, prin 2014 încă se avea în vedere să se investească în minerit. Potrivit unui proiect de Hotărâre de Guvern, 2,5 miliarde de lei urmau să fie investiți, în următorii 15 ani, pentru modernizarea carierelor de lignit Jilţ şi Roşia. ,,Cele două cariere ar putea creşte producţia de cărbune a companiei cu până la 50%, adică aproximativ 16,5 milioane de tone de lignit annual”, se menționa în proiectul de act normativ. În 2017, însă Comisia Europeană a lansat „Platforma pentru regiuni carbonifere în Tranziție”, cu scopul de sprijini statele membre și regiunile în efortul lor de a menține creșterea economică și locurile de muncă în comunitățile afectate de închiderile planificate și în curs de desfășurare ale minelor de cărbune, precum și angajamentul asumat de o serie de state membre de a elimina treptat utilizarea cărbunelui pentru producerea de energie. Persoanele angajate în activități de exploatare minieră, de producere a energiei electrice bazate pe combustibili fosili solizi, precum și în activitățile conexe acestora, sunt în pericol să-și piardă locurile de muncă, ca urmare a tranziției către neutralitatea climatică. Apoi a apărut Planul de restructurare al CEO, cu date exacte pentru închiderea capacităților miniere și energetice, iar în 2030, când însemna capătul de drum al energiei pe cărbune, compania energetică ar fi trebuit să aibă în jur de 4.400 de salariați, din care 2.700 în activitatea miniera. Deja, la nivelul județului se discuta despre o strategie pentru dezvoltarea economică, socială și de mediu a Gorjului, dar fără cărbune. În iulie, anul trecut, a apărut așa zisa „Strategie de dezvoltare a județului Gorj 2021-2027” și „Planul Strategic Instituțional pe termen mediu și lung 2021-2027”, iar totul se baza pe banii europeni. Mai mult, se menționa faptul că, la nivel european, o serie de zone industriale dezafectate au devenit atracții turistice! În România, pe același principiu, a existat proiectul stațiunii Straja din Valea Jiului care s-a finalizat românește: bogații și-au dezvoltat acolo un business în turism, și-au construit pensiuni și hoteluri, nici vorbă despre vreun miner devenit om de afaceri în turism, peste noapte. Deși, în toate documentele a fost menționat faptul că, ”cărbunele reprezintă o sursă importantă de producere a energiei electrice, acoperind, în medie, între 17,35%, în anul 2020 și 19,66 %, la nivelul datei de 31 martie 2022”, guvernanții români se angajau în fața oficialilor europeni să închidă capacitățile termoenergetice. Ba mai mult, a fost adoptat și un act normative în sensul ăsta, Ordonanţa de urgenţă 108/ 2022-06-30, privind decarbonizarea sectorului energetic. În nota de fundamentare a actului normativ se preciza faptul că, până în prezent, ,,Complexul Energetic Oltenia a contribuit semnificativ la asigurarea securității energetice naționale, în principal în momentele extreme de secetă prelungită sau în perioadele de iarnă cu temperaturi scăzute, perioade în care aportul centralelor pe cărbune în structura producției, la nivel național, a crescut până la aproape 35%. În scopul asigurării funcționării sigure și stabile a Sistemului Electroenergetic Național, începând cu anul 2023 și până la data de 31 decembrie 2030, grupurile energetice Turceni 4 și 5, Ișalnița 7, Rovinari 4, 5 și 6, în cuantum de 1965 MW putere instalată, aparținând CEO, vor asigura rezerva tehnică, conform prevederilor Planului de restructurare al Complexului Energetic Oltenia, fiind disponibile pentru a reporni la cererea Operatorului de Transport și de Sistem”.
Criza energetică…
… a reconfigurat traseul închiderii cărbunelui, iar CSAT a stabilit ,,utilizarea, pe termen scurt, a tuturor resurselor energetice pe bază de cărbune”. La Palatul Cotroceni a avut loc ședința CSAT, în cadrul căreia s-a analizat războiului din Ucraina și consecințele sale pentru România. Astfel că s-a decis ,,stimularea investițiilor pe termen scurt și mediu în dezvoltarea producției de gaze naturale, atât onshore, cât și offshore, și utilizarea, pe termen scurt, a tuturor resurselor energetice pe bază de cărbune pentru a traversa această criză energetică”. Trebuie notat că, tot acest context poate deveni unul favorabil energiei pe bază de cărbune, în condițiile în care oficialii români vor lua în considerare că o criză energetică poate reapărea oricând. În concluzie, cât de scurt o să fie termenul, rămâne de văzut.
Claudiu Matei
