Manifestarea din Bucureşti nu aparţine numai poliţiştilor din România, sau sindicatelor acestora, ci normalităţii, deoarece poliţia din România a devenit civilă şi nu mai slujeşte interesele de partid ale vreunui dictator, ci poporul în sine.
Instituţia Poliţiei Române s-a reformat profund în condiţiile în care mentalitatea mulţimilor a rămas de căruţă. Este singura explicaţie care îl salvează pe Traian Băsescu, ca reprezentant al mulţimii, de la o condamnare severă a atitudinii sale faţă de un eşantion social ale cărui drepturi sunt limitate până la urmă. Nu-i mai puţin adevărat că în urma acestei reforme, poliţia însăşi a fost nepisată prin angajarea în rândurile ei a unor pile, relaţii, cunoştinţe şi neamuri ale unor oameni influenţi, despre care nu mai avem voie să spunem că fac parte din mafie, deoarece ei fac şi desfac hăţişul pilelor şi relaţiilor din România. Tocmai de aceea, nici un poliţist prins cu ocaua mică nu este expulzat imediat din sistem şi s-a ajuns la compromiterea moralei acesteia. Cine garantează că între cei prezenţi în faţa Palatului Cotroceni nu s-au aflat şi asemenea oameni veniţi ad-hoc, însă cu un scop precis: acela de a compromite toată Poliţia. Poate că ei au fost promotorii lozincilor, ai marşului către Cotroceni, ai aruncării caschetelor şi poate că au făcut-o la solicitarea celor care îi susţin.
Preşedintele s-a supărat ca vodă pe s(t)at şi a reacţionat ca un ţar. Din păcate, România nu mai este singură, ci ca membru al Uniunii Europene trebuie să-şi alinieze toate activităţile la sistemul civilizat al democraţiei. Asta trebuie să facă şi Traian Băsescu, chiar dacă n-a fost ales de jumătate dintre români şi chiar dacă acum nu mai este suportat decât de 10% din ei. Cât despre poliţişti, îi rugăm să nu facă exces de zel, să nu blocheze coloanele oficiale, să nu-i amendeze pe şoferii care conduc maşinile din aceste coloane pentru încălcarea regulilor de circulaţie, pentru depăşiri pe linie continuă, să nu le ia carnetele pentru că la ei carnetul este diplomă profesională şi s-ar îngroşa nepermis de mult numărul şomerilor urmat de traficul de influenţă al celor care mai pot să facă angajări dirijate în România.
Notă: la Cotroceni nu est un ţarc în care să se expună numai paznicii, este fieful puterii naţionale, unde se expune preşedintele. Dacă a lipsit la o reprezentaţie, înseamnă că a rămas în urmă cu rolul. Noi mai avem răbdare, dacă vrea să înveţe să ne respecte, ca de la cetăţean la cetăţean, pentru că noi recunoaştem şi îi tolerăm puterea, chiar dacă ne obligă la curbe de sacrificiu, deşi în mod normal nici un om nu trăieşte două vieţi.
Constantin Bunilă
