Maeştrii ai feederului, mânuitori dibaci ai lansetelor match, specialişti în crackbaituri, shaduri, devoni, topwaterbaituri, pilkere, cicade, oscilante ori rotative cu nume care de care mai ameţitoare şi dificil de pronunţat, pescari în ape tulburi, pescuitori de “balene în cutia de conserve”, melancolici ca personajul din „Bătrânul şi Marea” a lui Hemingway ori motivaţi precum căpitanul Ahab din “Moby Dick” ce a murit înecat încâlcit în sforile harponului său, dar fericit că a reuşit să străpungă balena albă (de fapt caşalot) ce o căuta de o viaţă (interpretat magistral de Patrick Stewart în filmul omonim), cunoscători ai mâncărurilor pescăreşti şi a vinurilor care se servesc în astfel de ocazii şi nu în ultimul rând pescari cu posibilităţi modeste, dar pe care i-am întâlnit atât pe caniculă, cât şi în zilele geroase când nu-ţi venea să scoţi afară nici un câine – iată dacă putem spune aşa tabloul „adunării generale” a tagmei reunită cu puţin timp în urmă pe plaiurile Jiului de Sus la cel mai mare festival al peştelui din România intitulat generic Pescia 2014.
Manifestarea s-a desfăşurat în cadrul unui proiect cofinanţat prin Programul Operaţional pentru Pescuit intitulat „Are balta peşte” sub egida Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale DGP-AMPOP şi a Uniunii Europene, iar Tg-Jiul este primul dintr-un ciclu de 5 oraşe din ţară având ca scop aplicarea Măsurii 3.4 (Dezvoltarea de noi pieţe şi campanii de promovare) în scopul creşterii consumului de peşte pe cap de locuitor în ţara noastră. Dacă am înţeles eu bine în urma unei conferinţe susţinută cu această ocazie, ţara noastră este printre ultimele în Europa la acest capitol, Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandând consumul a de cel puţin două ori pe săptămână al peştelui, acesta fiind considerat un aliment indispensabil bunei funcţionări a organismului uman.
Pentru cei atinşi de “virus” a petrece trei zile în compania specialiştilor pescuitului static ori dinamic pe ape de munte ori şes cu prezentarea materialelor ori a artificialelor pe loc graţie unui bazin adecvat, evoluţia “bâzdâdăniilor” de tot felul inventate de producători în atât de multe clase şi modele încât chiar şi pescarilor de competiţie le este greu la ora actuală să distingă tot amalgamul de produse puse în vânzare, a fost pentru mulţi dintre participanţi la fel cum ai duce nişte copii la o fabrică de ciocolată şi i-ai încuia înăuntru.
Am reîntâlnit aşa cum vă spuneam pescari ce nu pregetă nici la vârste înaintate să-şi satisfacă pasiunea fie pe caniculă ori pe vreme umedă sau geroasă, adevăraţi artişti ai lansetei din generaţia tânără, precum Claudiu Fiu cunoscut pescarilor gorjeni şi nu numai pentru recordurile sale, astăzi colaborator al unor prestigioase firme de producţie şi distribuţie a materialelor ori echipamentelor pescăreşti. Toate au făcut ca atmosfera primei manifestări pescăreşti de amploare desfăşurate la Tg Jiu să fie una caldă unde s-au întâlnit generaţii de cutreierători ai apelor de la cei ce folosesc încă lansetele ori fixele de bambus ori piper reticenţi la noile evoluţii tehnologice până la cei ce comandă momeli ori năluci pe internet ori alte reţele de specialitate. Am stat de vorba cu oameni ajunşi la vârsta senectuţii având mersul încă elastic, spatele drept şi roşii în obraz toate acestea datorate cred eu activităţii în aer liber pe malul bălţii ori a râului, exemple de sportivitate şi nu în ultimul rând protectori ai mediului în care îşi desfăşoară pasiunea lor de cele mai multe ori de-o viaţă. Şi nu în ultimul rând veritabili mentori într-ale unditului, exemple de urmat pe viitor de mai tinerii lor discipoli.
Mugurel Petrescu
