T. Băsescu dixit: „A venit timpul ca politicienii să nu mai păcălească românii”

135

traian_basescu_2_04343100După 7 ani de domnie despotică la palatul Cotroceni, preşedintele T. Băsescu rosteşte cu mimarea unei mari ipocrizii că „a venit timpul ca politicienii să nu mai păcălească românii”. Şi chiar dacă în această formulare ar trebui să-şi găsească în primul rând locul, nu poţi să nu te întrebi la o astfel de afirmaţie, cum şi de ce abia acum a venit timpul, evident acuzându-l de tăinuire şi protecţie, minciună şi demagogie în interiorul cohortei partinice, mai exact a fost „normal” ca politicienii să-i păcălească pe români.

Chipurile, domnia sa nu ar mai avea nevoie să-i păcălească pe creduli şi naivi, odată puşi sacii-n căruţă, numai că zicerile sale înseamnă şi de această dată nu doar o mare gogomănie, ci şi o altă capcană cu iz electoral. Cu atât mai mult cu cât este bine ştiut că T. Băsescu, mereu în politică înainte şi după 1989 a ştiut mai bine ca oricare altul să păcălească oamenii şi să profite în defavoarea lor, în cazul de faţă a electoratului, fără a-şi mobiliza conştiinţa, simţind măcar nevoia de puţină autocritică, vizavi de ceea ce rosteşte acum în calitatea sa de prim-politician al ţării. Cu alte cuvinte, este limpede şi de această dată intenţia de păcăleală din „înţeleapta” sa povaţă, fără a-l mai întreba de ce mereu o face, că doar „nici usturoi ne zice că n-a mâncat, nici gura nu-i miroase”. Dar nu mai e pentru nimeni o noutate că domnul Preşedinte refuză să se includă în rândul politicienilor profitori, aşa cum avea să o facă şi când condamna cu mânie capitalistă în Parlament comunismul, adică tocmai dumnealui în persoană, care a beneficiat vârtos de binefacerile hulitului regim securisto-comunist, pentru ca după ’90 să curgă multe alte ofrande pe seama amăreştenilor.

Băsescu mereu în capul mesei, fără să rupă gura târgului cu vreo bună ispravă

Dar cum gura nu-i oboseşte, mai ales că tot îi ia „vezi Doamne, în colimator pe politicieni, adică poruncindu-le a nu-i mai păcăli pe români, rămâne de această dată precum în povestea cu ulciorul care nu merge de multe ori la apă, mai precis o fi ea „prostimea” într-o bună măsură credulă, dar parcă-i prea de tot de vreme ce, de peste 20 de ani, fără întrerupere, politicianul T. Băsescu stă mereu în capul mesei – ministru, parlamentar, primar general, şef de partid şi şef de stat, etc., fără să rupă gura târgului cu vreo bună ispravă în folosul oamenilor, ci dimpotrivă. În plus, în funcţia sa supremă, despotică şi deopotrivă haotică, a subordonat împreună cu partidul lui portocaliu toate pârghiile de putere şi autoritate în statul român încălcându-se grav Constituţia şi legile ţării. În schimb, acuză, jignesc şi strivesc tot ceea ce le stă în cale, inclusiv masa mare a populaţiei, supusă surghiumului unor măsuri draconice de austeritate, pe motiv de recesiune economică. În realitate este vorba de incompetenţă, de rapacitate şi rea credinţă din partea regimului şi guvernării, păstorite de domnul Preşedinte. Sau cu alte cuvinte perfidie şi meschinărie „curată”, multă diversiune şi manipulare, din care muritorii de rând, mereu cu sarsanaua în cârcă nu mai înţeleg nimic. Până acum bunăoară, de ce era voie a fi păcăliţi românii curgând minciunile şi neadevărurile? Sau le-a stat în obicei, lui Băsescu, Boc şi toată şleahta din jurul lor s-o facă, jumulind până la urmă ţara cu totul, convinşi că nimeni nu le poate sta în cale, că nu-i poate opri de la marele jaf naţional. De pus ceva în loc nici vorbă, după cum şi acelea, în aşa zisele investiţii, banul public tot în buzunarele portocalii au intrat, burduşite de atâta furăciune. Poate că de aceea, cei care conduc şi guvernează dezastruos România nu mai au nici o minimă coerenţă a acţiunilor, ci doar vorbe aruncate-n vânt despre nimic sau un fel de alba-neagra cu nervii şi trebuinţele noastre. Şi o fac cu tupeu, aroganţă şi multă nesimţire, nesocotind legea şi umilind „boborul” ce se lasă din păcate încă sedus de propaganda şi mai ales de pomenile ticăloşilor, cerşetori de voturi.

Singura grijă a politicienilor aflaţi la putere este să fure şi să se îmbogăţească mai mult

Or, în astfel de oameni, cu colportările lor de ziceri ipocrite şi mincinoase mai poţi avea oare încredere, îţi mai poţi pune vreo nădejde şi o certitudine? În fond, pe ăştia nu-i interesează cât îi negru sub unghie soarta ţării, singura lor grijă este cum să fure şi să se îmbogăţească mai mult, iar pentru asta fac pe dracu-n patru să nu piardă puterea, deci să câştige şi alegerile viitoare. Pentru că România nu-i condusă, ci stăpânită de ei, nu ne reprezintă interesele, ci se vor a ne fi de fapt mereu stăpâni, consumând până la epuizare truda şi chiar existenţa noastră ca popor. Iar consecinţele se văd şi mai ales se simt, România fiind scufundată în datorii şi sărăcie, cu o economie speculativă, ineficientă şi mai ales nesigură ceea ce va împovăra multe generaţii de aici încolo de vreme ce aşa zisa centură de siguranţă a deficitului şi PIB-ului ţării ne obligă la împrumuturi externe imense, imposibil de rambursat. În acest context nefericit, nu trebuie iertată nici Opoziţia, care la rândul ei promite marea cu sarea dacă în 2012 va prelua puterea. Or, românii s-au săturat de minciuni şi pălăvrăgeală, de aceea V. Ponta, Antonescu şi ceilalţi din USL trebuie să vină în faţa oamenilor şi să spună împreună cu specialiştii lor, concret ce vor să facă, mai precis cu ce programe şi măsuri credibile pot scoate ţara din acest marasm nenorocit. Astfel, doar bat câmpii pe la emisiuni TV, dând ca exemple chiar judeţul nostru, unde cei ce s-au perindat de-a lungul anilor ca aleşi în Parlamentul României, nu au făcut nimic pentru dezvoltarea Gorjului, zonă în care în câţiva ani sărăcia va atinge cote alarmante şi efectiv se va muri de foame. Şi atunci de ce le mai dăm voturile foştilor şi actualilor parlamentari de Gorj, comparabili cu nişte ciorbe reîncălzite, dacă dincolo de promisiunile din campania electorală, nu mişcă un deget pentru nevoile şi dezvoltarea comunităţilor din colegiile pe care le reprezintă. Sau mai degrabă sunt nişte greieraşi ce cântă dar nu încântă sau poate precum trântorii din fagure care doar consumă şi risipesc truda până la epuizare a albinuţelor. Dar, poate că cel mai mare păcat este până la urmă la cei ce-şi exprimă dreptul de vot, lăsându-se mereu păcăliţi, fără să reacţioneze la un astfel de sistem politic ticăloşit, preferând resemnarea şi lâncezeala şi nu un veto hotărât la orice fel de promisiuni deşarte şi la sorcoveli de genul „să trăiţi bine”, în realitate cântându-ni-se prohodul. Şi pentru că urmează alte… alegeri, preşedintele Băsescu doreşte să fie văzut curat ca lacrima şi ca un Făt-frumos din poveste. Numai că, vă rog să observaţi, nu se angajează în primul rând personal, să nu-i mai păcălească el însuşi pe români, ceea ce înseamnă de fapt, o lipsă de responsabilitate, lăsând portiţa deschisă spre alte înalturi, iar după cum vedem nedându-se dus de la conducerea ţării.

Vasile Irod

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here