Sunt fericit că lupta cu corpuţia dă roade în România

177

Originala noastră democraţie a rămas fără sutien şi cu ţâţele la mezat, cu budă turcească şi cu mulţi, foarte mulţi şobolani şi şerpi care au muşcat şi muşcă rău, cu tiranie, despotism, deprimantă şi îngenunchiată suveranitate.

Împovărătoarea şi de mulţi ocărâta noastră democraţie a înlocuit responsabilitatea şi subordonarea faţă de neam şi ţară cu minciuna şi huzurul demenţial şi impardonabil, cu şpaga şi mita, nedreptatea, ipocrizia şi privilegiile urâcioase, imorale şi perverse, cu negura, analfabetismul şi imbecilitatea funestă.Virtuţi precum: adevărul, ruşinea şi responsabilitatea, civismul şi cultura au fost înlocuite cu alcoolismul, ticăloşia şi behăitul schizofren, cu “succesuri” perisabile şi puşcăriabile. Futila noastră democraţie este conexă imoralităţii şi fariseismului, hoţiei, vanităţii şi egoismului. O atare “democraţie” nu are nimic legat de progres şi plurală dezvoltare şi onoare, la propăşire şi cultură umanizantă.
Nici nu-ţi vine să crezi, deşi toate sunt la vedere, te distrezi, te cultivi privind seară de seară televizorul. Îţi potoleşti setea de cultură când o vezi pe Nuţa din Pleşcoi fără sutien, aşezată, totuşi pe buda turcească şi aproape muşcată de şobolanii neruşinaţi. Nu te însoţesc, înainte de somn, emisiuni distractive “clasice”cu migală şi devoţiune pregătite, ci ştirile acelea care prezintă pe viu “săltarea” şi priponirea unor personaje până nu demult marcante personalităţi ale lumii politice, economice şi cultural-educative. Când vorbeşte Nuţa din Pleşcoi, Vanghelie, Pinalti, Bica trebuie să iei notiţe pentru a avea de ce râde tot anul, ori până îşi dezleagă barierile linguruşului neica BĂSE că el ştie multe palavre, fleacuri şi minciuni. Toată lumea pare să fie foarte fericită că lupta împotriva marii corupţii a intrat pe canavaua evidenţei, fiind însoţită de roade bogate. Şpăgarii vor uita euroii şi vor număra boabele de arpacaş ori făsui din baniţa ruginită.
Pe cât se pare, fostul mare artizan al luptei împotriva corupţiei, adică fostul dictator şi mitocan Traian Băsescu, s-a trezit şi el să nu mai aibă încredere în procurori şi să afirme, cu intuiţia împricinatului că, împotriva lui şi a tagmei jefuitorilor, loial – însoţitoare, se construiesc dosare de hoţi. BĂSE urlă şi behăie că procurorii pe care el i-a numit în posturi, lăudându-se că a avut “mână bună” când i-a ales, se dovedesc a nu mai fi la fel de competenţi şi imparţiali. Îl îndemn pe bravul alcoolic să pice în genunchi când va citi spusele şi scrisele lui J.W. Goethe: “Pot făgădui să fiu sincer, dar nu să fiu imparţial.”
Am aflat, mai zilele trecute, că şi americanii se interesează de anticorupţia românească, se zice că au luat la cunoştinţă, pe surse, de „genialitatea orator” M. Vanghelie, gospodar futil, ce va deveni din nou tată, zice domnişoara Oana Niculescu-Mizil, ca şi de Nuţica din Pleşcoi, după ce şi-a scos deştiul din…nas, rămânând cu sutienul ros de şobolani ori penetrat de molii. Cred că americanii au aflat de „nenorocire” de la îngrijoratul BĂSE, se teme guzganul latifundiar şi de Nuţa şi de Nana, şi de cătuşe, şi de patul lăsat liber de Traian-Decebal Remeş. Am aflat, prin urmare, dintr-un ziar dâmboviţean că nu de mult, directorul Institutului pentru Democraţie a publicat în prestigiosul New York Times, un editorial pamfletăresc intitulat persuasiv „Marea anticorupţie a României”. Titlul satiric al analizei este urmat de afirmaţii care pun sub semnul dubitativului substanţa democratică a acestei campanii de cotidiană încătuşare din România. Lecturez după prestigiosul „Jurnalul Naţional”, sublinierile aparţinându-mi: „În noiembrie 2014, Klaus Iohannis, liderul Partidului Naţional Liberal, a fost ales preşedinte, cu o platformă electorală populistă pentru combaterea corupţiei, succedându-i lui Traian Băsescu, care susţinuse  în ultima perioadă o campanie anticorupţie ce părea relativ lipsită de agresivitate. Pentru domnul Băsescu, acesta era un instrument politic util pentru atacarea adversarilor, dar şi pentru atenuarea criticilor americane şi europene privind guvernarea României”. Prin urmare, ne dumereşte domnul Patrick Basham, directorul Institutului pentru Democraţie, utilizarea procuraturii pentru atacarea adversarilor ar fi un act relativ lipsit de agresivitate… În schimb, scrie domnul Patrick Basham: „Prin victoria lui Iohannis, eforturile anticorupţie au devenit exagerate”, „acum domneşte populismul crud”, „acum ascensiunea statului de tip procuratură îi ameninţă chiar şi pe cei din sistem” şi „toată lumea ştie că instanţele nu sunt atât de independente din punct de vedere politic cum ar trebui”. Specialistul american în democraţie mai subliniază că „este o rutină ca rude ale suspecţilor să fie arestate, pentru ca procurorii să aibă instrumente suplimentare de presiune”.
Ştim că despre astfel de fenomene frivole se vorbeşte de mult timp. Despre ele au vorbit apăsat şi persuasiv, nuanţat şi cu trimiteri irefutabile la indivizi impardonabili. Zilnic şi cu dovezi au fost analizate ilegalităţile şi escrocheriile lui BĂSE şi ale săritoarei cu paraşuta ori pe armăsar, ale teleactualului Vanghelie şi Diacomatu. Ioan Oltean şi tablagiul Videanu, dar de câţi şarlatani nu s-a vorbit. Au discutat mulţi cetăţeni simpli, politicieni şi comentatori politici, oneşti, dezolaţi, au atenţionat, cu dovezi, simpli observatori ai procesului de degradare şi înstrăinare a economiei româneşti. S-a demonstrat că BĂSE şi BULĂ-Boc, Nuţa din Pleşcoi, Berceanu şi toate javrele lor aliate au împins ţara în hăul disperării nimicniciei socio-economice. Am devenit modele în devastare şi demolare, sărăcie şi hoţie, ignoranţă, analfabetism şi făţărnicie, şpagă şi hoţie. Nu s-a ştiut oare că Vanghelie, Horică Georgescu, Videanu, Cocoş, călăreaţa rămasă, până la urmă, fără sutien şi nemuşcată de… şobolani şi toţi limbricii aparţinători clasei nematodelor, sunt nişte nemernici puşi pe jale şi nefiinţă în mult prea-blânda noastră ţară. Specialistul american în democraţie atrage atenţia că „Dezvoltarea democratică a României s-ar realiza mai bine printr-un proces public de recunoaştere, documentare şi iertare a erorilor din trecut”. Nu zice rău americanul, mai ales că opinează că „Un alt efect neintenţionat al campaniei anticorupţie este că alimentează sentimentele antiamericane”. Cum adică?! Ferit-a Sfântul! Ne amintim că, s-a făcut anul, pe vremea campaniei electorale prezidenţiale, chiar acelaşi ziar de New York o lăuda de mama focului pe L.C. Kovesi, iar administraţia americană o onora chiar cu o decoraţie pentru „succesurile” pe „fruntul” luptei împotriva blestematei corupţii. Iar de când este şefă la DNA şi conduce fără zăbavă această cruntă bătălie – nu mai este demnă de stimă?! În sihăstria mea mă întreb perseverent: oare schimbarea şarlatanului preşedinte este bine văzută şi primită în toate sferele vieţii sociale româneşti?! Nu cred că A. Rădulescu, A. Videanu, R. Berceanu, BULĂ-Boc, H. Georgescu, Bodu, Stelu, Diacomatu şi toţi zăbăucii puşcăriabili sunt fericiţi că ticălosul lor ocrotitor a părăsit jetul de la Cotroceni. Să nu-l regretaţi rumegătoarelor! Îl veţi întâlni behăind pe şperţar priponit, încătuşat şi întemniţat ori aşteptând resemnat să vină polonicul cu ceva arpacaş. Vă veţi întâlni derbedeilor şi cu Nuţa domolită de şobolanii vorace şi cu Bica, cu toată gaşca atroce cu care aţi furat România. Bravul specialist în sinuozităţile alambicate ale democraţiei, vestitul Patrick Basham ne sfătuieşte stăruitor să intentăm un proces public de „iertare a greşelilor din trecut”. Sfatul are în vedere „iertarea” greşelilor latifundiarului BĂSELU. Noi să rămânem cu sărăcia şi clica băsistă cu bogăţia!! Acelaşi ziar bucureştean ne informează că preşedintele K. Iohannis, nu cu multe luni în urmă, anunţa fără întortocheri lingvistice şi stilistice, că a acordat un interviu amintitului cotidian american şi că acel interviu încă îşi aşteaptă apariţia, a apărut însă acel comentariu, în care căutătorul  „lucrului bine făcut” de Alina Gorghiu de Buldog şi ceata lor cu fruntea lată, mai îndârjiţi în dezbinări, ruperi şi rele decât maestrul vaporean, a cărui campanie furibundă anticorupţie o fi fost ea „un instrument politic pentru atacarea adversarilor”, era mai îngăduitoare „părea lipsită de agresivitate”.
Găsim la BĂSE un altruism frivol şi futil, înecat în hasnaua hoţiei, şpăgii şi loialităţii necurate şi bestiale. Cinismul vaporeanului are virtuţile bumerangului. Vei fi lovit negreşit mitocane!! Viitorul tău pute a closet turcesc şi muşcat de şobolanii flămânzi şi alungaţi de vulgara rămasă fără sutien şi jupon.
Prof. univ. dr. Grigore Drondoe

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here